Poezii despre suflet și voce, pagina 2
Preludiu
În fund de peșteri, picură de veacuri
Tăcute lacrămi, ce mereu se mână
Spre albele misterioase lacuri,
Și din adâncul lor răsar fântână.
Fântâna rece gâlgâie din stâncă
Și răspândește unde de răcoare:
Pădurei verzi dă vocea ei adâncă,
Câmpiei triste sălcii plângătoare.
Așa în suflet picură cu-ncetul
Viața, ceasuri de melancolie:
Fântână clară, murmură poetul
O, de demult uitată poezie.
poezie clasică de Duiliu Zamfirescu (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vînt de toamnă
E pardosită lumea cu lumină,
Ca o biserică de fum și de rășînă,
Și oamenii, de ceruri beți,
Se leagănă-n stihare de profeți.
Rece, fragilă, nouă, virginală,
Lumina duce omenirea-n poală,
Și pipăitu-i neted, de atlaz,
Pune găteli la suflet și grumaz.
Pietrișul roșu, boabe, al grădinii,
Îi sînt, bătuți și risipiți, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
În care frunzele s-au îngropat.
Din învierea sufletului, de izvor,
Beau caprele- amintirilor,
Și-n fluierul de sticlă al cintezii
Se joacă mîțele cu iezii.
Deosebești chemarea pruncului în vînt
Cîntată de o voce din pămînt.
Născut în mine, pruncul, rămîne-n mine prunc
Și sorcova luminii în brațe i-o arunc.
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet smălțuit
Sunt
tardiva presimțire
și vocea
somnului cosmic,
oprite la poarta zeilor.
Să fiu altceva,
dacă mi-aș dori,
nemiloasa viață
ar muri,
jucându-se
cu ultimele
imagini nescrise
de bunul meu Dumnezeu,
cu sufletul meu smălțuit,
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
În puterea nopții, contemplând tăcerea,
Îi caut chipul rătăcind prin labirint,
Doar ea strângând-o-n brațe îmi aduce alinarea,
În Universul debordând, așa sunt eu... un suflet rătăcit,
O lacrimă, un zâmbet, o nesfârșită așteptare,
Un vers strigând - iubire vino de mă ia!-,
Aștept surâsul tău să lumineze cerul,
Sunt tot ceea ce simt, vreau doar să fii a mea.
Așa te simt pe tine suflet cald...
În ecourile vocii tale mă pierd, nu vreau să fiu găsit,
Un înger să fiu, aș vrea să cad...
Să devin muritor și să te fi iubit.
Întorc o filă a sufletului meu,
Umplu un gol, așternând emoții pe-o hârtie,
Nu te-am ținut în brațe, dar mor de dorul tău...
Făra tine versul n-are niciun rost.
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Filozofia morții
Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă
"Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!"
Să-mi dau a mea suflare, oricând, sunt pregătit!
În ea e libertatea, și-n viață, e robia...
Cu brațele deschise ne-așteaptă Vecinicia...
Reintri iar în sânul din care ai ieșit!
Ea nu e-ngrozitoare cum unii vor să fie;
Privirea sa e lină ca bolta albăstrie.
În ea se oglindește întregul Nenceput!
Pe granița lumească e-o poartă triumfală,
Și flacăra din preajma-i de patime ne spală,
Iar sufletele noastre le curăță de lut!
(...)
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul unor vremuri străine
I-am simțit buzele până în măduva oaselor
și au lăsat în mine o urmă,
ca în vremuri străine
o voce să găsească puterea
să-i șoptească sufletului
povești de adormit îndrăgostiri.
Departe este acum și glasul
ce printre artere
suna ca vântul,
un adagio printre crengi bătrâne;
la fel de natural,
dar un pic mai rece
și fără tandrețea adierii.
De-atunci port în zvâcniri
sărutul ce-ar fi cuprins
și cea mai adâncă prăpastie
cu o atingere de fulg...
poezie de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimb de suflete - iubirea
Mi-am urmărit sufletul
Pe gaura cheii.
Mi-am pus la bătaie ochiul
Care se zbătea ca semn.
Camera goală!
Mi-am alipit urechea
Și nasul
Și limba
Și degetele
De gaura cheii:
Nimic.
Din interior mi-a vorbit o voce:
-Măi, sufletul tău nu există,
Iubește!
-Dar tu de unde știi, am întrebat?...
-Păi nici eu nu mai sunt
La locul meu;
Sufletul tău m-a înlocuit!
-Ca să vezi, i-am răspuns vocii
A cărei piele nu o mirosise niciodată
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (10 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic de feerie
N-am auzit vocea ta,
dar am auzit că inima ta
îmi sună sufletul....
Tu ești suflet bun ce-mi alungă visele moarte,
ca să-mi fie bine să pot pleca departe,
undeva la munte unde urechea să-mi audă,
un vuet plăcut din pădurea pierdută,
și renunțând la a mea nemurire
tu îmi vei dărui clipe de fericire
torcându-mi în fir de aur viața
din suflet să-mi dispară ceața.
poezie de Eugenia Calancea (5 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunți suferitoare,
Oh! ningeți, albe flori de măr.
Sub liliac
Sunt pasări dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitați, dormiți sub liliac.
Pe sub cais
Din aripi bate albul vis
De-o inocență răpitoare:
Amanți cu inimi arzătoare,
E fericirea sub cais.
Sub nucul lat
Te afli însă izolat
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solul Golgotei (sonet)
Isus veni și-n casa mea-ntr-o seară:
Era-ntr-un tainic și suav apus
Și-am stat în casă singur cu Isus
Și-afară era o blondă primăvară.
Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clară
Că oamenii sunt buni, deși L-au dus
Să-L bată-n cuie pe Golgota sus,
Fiindcă I-a iubit din cale-afară.
Și mi-a mai spus că poate fi iertat,
Chiar Iuda, ce-L vându c-un sărutat,
Ca să-și sporească cu treizeci, arginții.
Apoi plecând, din prag mi-a spus așa:
Comoara sufletului, ca și-a minții
E să iubești pentru-a putea ierta.
sonet de Mihai Codreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și voce, adresa este: