Poezii despre suspans și viață, pagina 2
De mine aproape
intangibil tot fug prin nefoloasele vieții-n stil
ori prin multele frunze date în exagerări
sub un cer scufundat într-un nimic
cu bolborosiri de stele.
eu, autentic translucid și-n roz subtilizat,
încât nicio adiere, nici măcar a suspansului,
nu este în stare a-mi deranja alcătuirea
prin orașul acesta cu margini subiective.
știu că atestatul de fugară fugă
mi-l vopseam prin dreptul surâsului străin
sub o apăsare de naivă închipuire.
destul, mă bucur de bocancii extrași
din nervosul calm parcă
al dimineții absurde
ce tot cântă pe lângă fiecare
de nimic temându-se,
nici măcar de triumful unui impas.
am înțeles lacrimilor trebuință
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiință trează...
Îmi pun repetativa întrebare
Cum de-am putut atât să te iubesc?!
Și-mi dau răspuns cu mare resemnare
- Că e normal sau poate prea firesc.
De multe ori am vrut ca să renunț
Dar conștiința mea solicitată.
Îmi repeta într-una ca anunț
Că nu va accepta ea niciodată.
Am stat de-atâtea ori cu ea la sfat
M-a-nmărmurit de câte poate ști.
De-aceea niciodată n-am ratat
Vreo vorbă care ar putea minți.
Eu știu că nu e loc de complezență
Iar vorbele sunt spuse provizoriu.
De-aceea regretăm a sa absență
Să nu cădem cumva în derizoriu.
[...] Citește tot
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul din Bulzești
Pe toți născuții acestei văi
i-a întâmpinat bucuros,
așa cum i-ar sta bine
oricărui bărbat falnic, frumos!
Pe cei strămutați în maidan
i-a petrecut cu tristețe
lăsând să-i cadă
o lacrimă, o frunză!
Când tații erau plecați la război
stejarul avea grijă de noi,
se bucura, când unul din noi se remarcă
în jocul cu bile de poarcă.
Superviza și la leagăn balansul
încercând să evite pe cât posibil, suspansul!
Când unii din tați n-au mai venit din război
plângea și stejarul alături de noi.
[...] Citește tot
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O furtună puternică pe mare
Înfricoșători, norii aleargă sub cerul încruntat,
Sfâșiați și-mpinși de uraganul clocotitor, întunecat:
Fulgerele lansează flăcări orbitoare,
Urmate-apoi de trăsnete asurzitoare.
Marea zbiară ca și cum i-ar prevesti lumii pieirea,
Iar pânzele de spumă-n zbor biciuie privirea.
Acum, ruliul ne-aruncă dintr-un bord în altul
Și vergile cad cu capetele-n val din tot înaltul:
Trebuie-n tumultul nebun urechile s-acoperim,
Nu putem face nimic, nu ne vedem, nu ne-auzim.
Velele-s rupte și straiurile spânzură-n iadul acvatic,
Mii de scântei sar din focul ceresc, sălbatic.
Acum în bordul de sub vânt, acum în cel din vânt
Ne-agățăm de un firicel de viață așteptând
În bezna din ce în ce mai mare clipa-n care
Trudita noastră navă se va prăvăli în mare.
Neputincioși, așteptăm în noaptea neagră și ostilă
Sfârșitul. Soarta ne-atârnă de-o biată balama fragilă.
[...] Citește tot
poezie de Angus Cameron Robertson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsă
Mi-am privit, singur, sfera-gazdă-n zbor murindă,
Mascând portocaliu, cu umbra-i gigantescă.
Dar vai ce mică-i... O priveam, proiecție terestră
'n suspans straniu, disperând o Lună... să reaprindă.
O șansă-i că-s ș-alți mii de sori, ce scânteiază
Să-i țină pedepsitei, satelitei, becu-aprins
Spre neîngheț năprasnic; neagră, în noapte trează...
O rocă prăfuită-n pierderea de dor nestăvilit, nestins.
Mă-ntreb pe neașteptate-n gând, sinistru;
De s-ar opri mișcarea brusc, doar o secundă,
Sau mai puțin, un fir de timp... pierdut registru
De glob, uitând de sine... Am fi Icari zburând în umbră!
M-agăț cu jind de-un fes gălbui pe-o bulă brună
Și nu-mi revin, că bula-s eu, încontopit pe-o rocă
Și sunt și-aici, în noaptea începândă și sus-pus pe Lună
Ce priveam; pe cratere-i grisate, cu gropițe-n cocă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proba de foc
Proba de foc
După ce am citit pe săturate marile poeme și semi-proze ale vestiților scatologi, culingviști, testicofreni, alți castrologi vestiți, am trecut la amintiri mai plăcute despre acarul Păun care era un șef foarte bun, repeta ab ovo, ad mala, și cita doar din Dalai și Lama. Un adjunct ceva mai zelos, pe nume Udragomos scria, judeca, ștampila, doar Ali Baba-nțelegea, acum el umblă în lanțuri, există în viață suspansuri, colunii- străbunii plângeau, pe chelia lui aruncau ceva ca un clei mai infect, nu mă credeți, căutați pe prefect, i se dă uneori câte-un liber, el merge la barul Ninive, sunt acolo femei mai bărboase, că din toate sunt cele miloase, avea amicul opt stânjeni, scria poeme cu înjeri, avea un mormânt pregătit, pentru clipa de la sfârșit, mai avea o carte aleasă de Trismegistul culeasă, vindea talismane la vamă, l-a prins Abigor, n-avea mamă, nici tată el nu avea, se născuse dintr-o chiftea, frumos cavaler, cu o lance cât degetul mare al lui Pancho, mai cita din Suidas, profetul, până ce-l umflă Parchetul, el la Mantua și Salamanca avea pile, lupta și cu ranga, unii spun că-l chema și Adam, dar în acte scria Pam-pam-pam. Ați văzut în Scotlandia zidul cel vrăjit construit de Astridul? Nu mai dați cu agheazmă întruna, se udă scrierea Postuma, Agripa, cel cu viroza a ajuns ministru la Ptoza, Al Boraq, iapa sfântă trăiește, de mai multe veacuri și crește, alchimic, se zice, cu stimuli, Algol, vraciul în toate e primul, Alocer, mereu locul doi, produce salam de Pleșcoi, amazoanele mele duioase, nu mai râdeți, sunteți mai frumoase când priviți cu asprime pe texte, vine contele geniu Alexe, ametiste le dă bietul conte, nu mai are nici cont și nici monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon. Mormăind ceva de amor, fu trimis la Jilava-n răcori. Acolo se fac amulete, din domn devii "măi, băiete". An de an se lățește câmpia, Muenchhausen își scoate scufia, anul platonic l-așteaptă, cei care țin linia dreaptă, ce știu ei ce ascunde Anarazel, demon sumbru? Aruncă, deci, anatema, lasă că trece problema, numai cu Androalfus poți să mai speri, de-i ești calfă, altfel te ia Antichrist și te face artist, că nu te mai spală trei ape, de foc cum să te scape apocalipticii paznici, securioși sau obraznici?
BORIS MARIAN
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predestinații
E dimineață din nou
Și roua stăpânește
Al surâsului ecou,
Al culorii ce domnește,
Iar răsaritul este însoțit
Ca de fiecare dată
De omul răscolit,
De-al gândului pată.
Liniștit bărbatul trece
Spre străduța cu băncuțe,
Mai ales când ploaia rece,
Aleargă fetele drăguțe
Și cu același gest iară
Își aprinde o țigară,
Se uită în spate...
Merge mai departe,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suspans și viață, adresa este: