Poezii despre suspans și viață
poezii despre suspans și viață.
Luptă
Luptăm pentru viață cu viața
Și lupta ne pare mai grea,
Ne-nvăluie noaptea și ceața...
Suspansul ne va alunga...
În peșteri și văi lunecoase,
Un suflet la umbră de cruci,
În patimi de faptele noastre,
Străini, pe-ale cerului lunci.
Acolo, la loc de odihnă,
Cătând deseori închinare,
Pe-altare de flori și lumină,
Călcăm pe a tâmplei ninsoare.
Ne este un imn de iertare
Lumina din ramuri de mirt,
Căci nu vom mai știi că se moare
Din minus spre plus infinit...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie cu Moartea
vreau să invit Moartea la ultimul dans
cât mă țin picioarele s-o amețesc
leagănul vieții mi-l ține-n suspans
valea suspinelor o înmulțesc.
hai Moarte să bem o cafea delicioasă
să vezi și tu că ispita e dulce
ia și o țigară cu aromă gustoasă
vorbește românește ca-n vremea lui Neculce.
schimbă-ți coasa cu magică baghetă
mantia neagră s-o îngropi pe veci
să fii și tu o dată ca o diva cochetă
urme de cântec să lași pe poteci.
albește-te și tu prea ești îngerul negru
tribut îți voi da poemul integru
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descumpănire
Ce echilibru între zi și noapte
A dat această zi de echinox,
Când primăvara e un paradox
Și toate visurile sunt inapte?
O ceainărie undeva, aproape,
A tras obloanele când a decis
Că nu mai clocotește niciun vis,
Iar îngeri se împiedică-n hârtoape.
Descumpănit de ridurile vremii
Sângele nostru curge potolit,
Cuvintele s-au tot împotmolit
Și pentru repetenți nu se dau premii.
Speranța-și știa lecția de viață,
O clipă a fost totul în balans,
Atât, un echinox! Apoi suspans
Și umbra ta pierzându-se în ceață.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans hipnotic
trăiesc dulcele haos exaltată beție
fiorii dansului îmi circulă prin sânge
pe cerul fericirii lumini o feerie
flacăra tristeții din temelii o stinge.
erosul primordial derivă-n conștiință
iubirea-i ca oceanul vast și cuprinzător
adâncirea în valuri o simt în ființă
zâmbesc astăzi soarelui atotcuceritor.
cu mișcări ondulate mă topesc în dans
durerile saltă până când uit de ele
clipe de suferință le ridic în suspans
vreau negreșit să trec peste sechele.
trăiri mărturisite vibrează în balans
la exaltarea mea hipnotică invit stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rutina zilnică
i-am făcut loc luminii în sufletul meu
lângă iubirea proaspătă diamantină
cu speranțe mari depășesc un clișeu
printre lucruri intime pătrund în rutină.
lumini cu chip de îngeri port pe tâmple
mâini diafane pun timpul în mișcare
scriu în jurnalul meu gânduri multiple
pe un țărm de vis trăiesc clipe solare.
tenebrele nopții dispar zilnic în raze
ritmuri muzicale mă invită la dans
flămândă sunt de iubiri de extaze
de stări mirabile să nu stau în suspans.
extind neastâmpărul la margini de fraze
prin căutări descopăr a căsniciei oaze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire de toamnă
din iubire timpul a creat spectacol
oamenii armoniilor s-au unit perechi
lumea e fericită pe un colț de miracol
respectă cu sfințenii tradiții străvechi.
e vremea nunților cu muzică și dans
iubiri pecetluite cu inel de diamant
nici un sentiment nu rămâne-n suspans
resimt entuziasmul timpul e fascinant.
este elan în lume în flux nemărginit
Septembrie trece prin arome de must
rădăcinile vieții în glii s-au adâncit
creații absolute au blazonul august.
e toamnă și în suflet dar este împlinit
învățând să se ferească de marele dezgust.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rolul vieții
Se joacă astăzi comedie,
În rolul principal eu sunt;
Jucând scena cea mai hazlie,
Nicicum n-am ultimul cuvânt.
Joc dramă, însă, de o viață,
Interpretez totul sublim -
Romeo fără de speranță
Sau vreun ibovnic anonim.
Nu mi-e străină acțiunea -
Necazul îl strivesc în piept;
Mi-e dificilă misiunea
De-a fi pus strâmb și-a pune drept...
Suspansul e, de bunăseamă,
Un rol rostit silabisit
Când așteptările mă-ndeamnă,
Dar nu primesc ce mi-am dorit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 mai 2014)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans pe tabla de șah
Sunt regele negru pe-o tablă de șah,
Păzit de oșteni ca un mândru rajah,
Am turnuri în jur, iar nebuni printre cai
Se mișcă-n zig-zag într-un jalnic alai.
Sunt singur acum, stau retras, umilit,
Căci, fără regina pierdută-n gambit,
Am slabe speranțe să pot câștiga
Partida pe viață ce, iată, e grea.
Și, totuși, sunt rege, aștept un răspuns,
Și tot ce-am făcut pân-aici e de-ajuns
Ca dama de alb ce m-atacă mereu
Să pice-n capcană și... jocul e-al meu!
Dar ea se ferește, stăpână pe dans,
Se-nvârte în juru-mi, mă ține-n suspans,
Ea crede că-i tare, mă vede în crah,
Și zburdă, voioasă, pe tabla de șah.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare pe pământ
Petale, spini, sincer nu știu,
Sufletele se transformă în beton,
Sărutul tău e pierdut în deșert...
Te văd, nu ești, te simt,
Povești aș scrie,
Dacă tu ai... crede.
Odată un înger a vrut suspans,
Și-a tăiat aripile și a venit pe
Pământ.
În cădere liberă a spus:
Vreau să trăiesc!
El a ajuns pe pământ
Și a rămas nemuritor.
Singura lui căldură venea de la soare
Iar noaptea părea
Un iad puțin mai cald.
Aripile lui au rămas în cer
Și au găsit o altă pereche de aripi
Alături de care să zboare
Prin nori, furtună și cer senin
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnificații
Semnificații
Cu șapte inimi în piept, salut din văpaia rodiilor
suspansul cuvintelor pipăind văzduhul.
Cu un salut simplu,
se ridică etruscii din înțelepciunea rafinamentului.
Stau cuvintele mustind de sens la gura momentelor,
gata de revelații, ca niște extratereștri
care au deprins gustul încrederii
în virilitatea necuvântării la ceasul tainelor.
Stau la hotarul dintre lăuntru și afară,
fac balet pe linia gândurilor.
Din cerdacul tăcerii, se zărește coada semnificațiilor.
Din spațiul acesta netulburat de strigăte,
din care nu răzbate gelozia cedrilor,
cu puteri învinse de gingășia cântului,
se balansează ca într-un dans tobele
ce bat hierofania inimii, ritmul vieții.
poezie de Iulia Dragomir (17 martie 2021)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suspans și viață, adresa este: