Poezii despre teatru și timp, pagina 2
Actor pe scena vieții
a venit vremea și clipa să ne aducem aminte, să nu uităm
că am fost un trup și-un suflet, iubindu-ne nebuni
a venit vremea să nu mai mergem pe-o dungă de viață
că nu mai este timpul să fim uniți în piese, actori paiață
a venit vremea să nu uităm că teatrul vieții nu ne iartă
că am fost farsori, păcălindu-ne o viață-n întreagă
a venit vremea să ne adunăm recuzitele, costumele rebegite
că am fost uitați și-am devenit de mult amintiri prăfuite
a venit vremea ca viețile noastre să fie puse ele-n scenă
că noi, nu uita! - am fost o dramă pentru suflete, iubite -
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colaj
ne vom intalni poate
intr-o alta poveste
mai rabdatoare cu timpul si cu oamenii
happy end...
pana atunci
o sa-ti trimit all my loving
printr-o papusa voodo
pe care o sa o mangai
in fiecare seara.
zilele isi zdreleau fiecare intelesul
in mizeria asta apatica
de pe strazile zilelor,
ajungeau la noi
second hand
izinite, purtate
ca si cand am putea
trai niste zile bolnave.
sufletul meu s-a gandit sa te caute
[...] Citește tot
poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Diana Melania Grigorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul de păpuși
Teatrul de păpuși va aduce vouă pe scenă
câte o piesă nouă.
Când veniți la teatru, sigur vă amuzați.
Dar și lucruri noi, aici învățați.
Piesa poate începe.
Gongul a bătut.
Păpușile aduc pe scenă un basm cunoscut.
Când suntem copii, adesea visăm
spiriduși și zâne, eroi din povești,
ce fac fapte bune.
Animăluțe, prinți, prințese și pitici
astăzi pentru voi au venit aici.
Toate sunt păpuși, care au prins viață.
Meșter, păpușarul a făcut magie
cu un fir de ață.
Timpul repede a trecut.
A căzut cortina și în sală,
s-a aprins lumina.
Dar anii vor trece, vom fi și noi mari.
Poate dintre noi, unii vor alege
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Stau și mă uit cum frica amestecă
rușii cu americanii și cu extratereștrii
și încă niște milioane de chinezi.
Îi îmbracă în combinezoane albe,
le pune măști pe figură.
Cine poate să spună că a privit frica în ochi
și știe cu cine seamănă.
Ochii se închid singuri
cu degetele de latex ale unor mănuși
care în timpul liber fac teatru de umbre.
Un iepure pe un zid pare să știe
toată istoria viitoare.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc actorii
Odihnă veșnică, Ilinca Tomoroveanu
Se duc actorii... unul câte unul,
Rămâne scena goală de valori,
Degeaba bate gongul ca nebunul,
Au dispărut și ultimele flori.
Se duc actorii... cine să-nțeleagă
Cuvintele din ochii lor închiși?
Ce neputința clipei... o reneagă,
Cum o făceau și ultimii proscriși.
Se duc actorii... fug înspre cuvinte
Și-nspre tăceri ascunse în amurg,
Când primăvara veșnicia -și vinde
Uitărilor... și ploilor ce curg.
Se duc actorii... teatrul lăcrimează,
Culisele au înghețat de dor,
Iar timpul dușmănos... avertizează,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngrămădite
în dezordine firele de păr
erau nespălate de două zile
privea oglinda retrovizoare
și se
vedea la balul de a
seară literară urmată de un chef
boem cu zâmbete false
strângea în brațe femei
blonde profesoare de limbi clasice
sau teorii literare
un dramaturg plin de dramatism
pipăia ce apuca pe jumătate gol
gol era și el pe interior - golit de versuri
răvășit de sentimente -
într-o oglindă chipul fără prea
multă ordine
prăbușit dușmănos în scaunul de piele
părea o floare palidă
smulsă din brațele dramaturgului
care adulmeca o rană
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decembrie real
Frig gros se plimbă între noi,
Încă nu-i zăpadă, dar nu-i nici noroi,
E mult prea ieri, ca la azi să ne gândim
Și multă ceață, nevăzând să mai trăim.
A venit Decembrie și parcă le convine,
Acum își pot ascunde fețele meschine,
Sub fulare, geci sau căciuli de iarnă,
Păcat căci sunt reci dincolo de haină.
Miros de sărbători parcă îmi vine,
E timpul ca toți să fie buni cu mine,
Ce teatru ieftin și lipsit de cortină,
Un an hulit și doar o zi nu-s de vină.
Dar e frumos, căci lumea se mai schimbă,
Până și bogații, hoții ori tâlharii de vrei,
Pun copiilor săraci ascunsă sub limbă
O bomboană, din multele ce au furat ei.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (12 decembrie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
În teatrul vieții
în teatrul vieții sunt doar un figurant
dar mi-am pus gândirea și sufletul pe tavă
timpul când e mohorât când e fascinant
urmând mereu smerită lumina suavă.
Dumnezeu regizor mi-a dat un rol simplu
să mă încred în El și lumea s-o iubesc
minunata lui creație să o contemplu
și tot ce mă-nconjoară să prețuiesc.
Dumnezeu mi-a dat și mulți prieteni dragi
ore de veselie le transform în slove
viață de poveste tu mereu mă atragi
și-mi descrii sublimul din zări cu mangrove.
cresc sentimente dulci ca tufele de fragi
le propulsez spre cerul cu infinite slave.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu oarecare fast
chiar acceptase să moară în sfârșit
dar să nu i se dicteze de către cineva
și așa a sărit de pe patul aranjat
pentru o moarte demnă de un om
un fior cald îi străbătu corpul veșted
primise firicelul de viață și el a fost
la timpul potrivit pentru întoarcerea
din drum fără să se gândească prea mult
totul a fost mascat de o furie calculată
jucase teatru și ceilalți s-au supărat
de falsa lui moarte regizată ca un film
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A 11-a parte
Nu te-ntrista, e cerul plin
De flori de ceapă și de crin.
Iubito, nu e liniște în torsul de aramă
Până ce nu te vei culca cu el
Să-i dai un sân înfloritor, recheamă
Un piedestal din părul tău rebel.
Nu are somn, sau liniște, sau timp
Până ce lunecând domoală
Nu vei pătrunde-n sângele lui goală
Ca o zeiță falsă în Olimp.
Și te va urmări, și te va bate
La cap cu roșii nestemate,
Putregăind, inoculând copii
În sânii tăi cu ochi trandafirii.
Întoarce-te, rămâne să te-ntorci
Și-așa, teatral, să-i plângi pe-o parte,
[...] Citește tot
poezie de Bujor Voinea din Hidrargir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre teatru și timp, adresa este: