uragane şi viaţă

Speranţă

Împrăştiat de vânturi ca sămânţă,
Destinul m-a purtat în depărtare
Şi am crescut cum am putut sub soare,
Iar Dumnezeu mi-a dăruit credinţă.

Eu m-am rugat febril şi prin urmare,
Am reuşit să-mi fie cu putinţă
Să trec prin viaţă fără suferinţă,
Să nu fiu rupt de vânt ori val de mare.

M-am priponit în rădăcină tare
Şi poate să mă bată uraganul,
Dar el nu va putea să mă doboare
Chiar dacă-n temelie-mi scurmă valul.

Speranţă astăzi s-a născut în sine-mi
Şi simt că-n piept zvâcnesc vreo şapte inimi.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu aş schimba

De-ar fi să schimb ceva la tine,
n-ai mai fi tu,
şi-atunci aleg să nu!
Nimic nu aş schimba!

Aleg
promisiuni timid îmbujorate-n soare
şi alinarea îmbrăţişării care doare,
din verdele prea-crud iubit!

Aleg
sărut hoinar în augustul matur
şi uragan ameţitor de tulbur,
de temeri, rani, ambiţii, vise insolite.

Aleg
preaplinul patimilor domolite
şi pacea din coada cometelor trăite,
in toamna ameţită de emoţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pe repede înainte

Copilărie?
Infinită inocenţă!
Adolescenţă?
Răzvrătire tulbure.
Tinereţe?
Uragan de experienţe.
Maturitate.
Echilibru instabil.
Senectute.
Regrete... Ceva înţelepciune?

Ne construim prin experienţe:
cu cât mai dure, cu atât mai sensibili,
paradoxal mai puternici, dornici de viaţă.

Cu multe lacrimi ne câştigăm zâmbetul.
Doar aşa putem pretinde,
că suferinţa n-a fost în zadar.

Prin durere învăţăm compasiunea.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe corabia speranţei

pe oceanul de vise mă îndrept spre far
vreau să ajung în portul cu surprize
paşaport nu-mi trebuie nici vize
mi-e de ajuns avântul de călifar.

am avut şi eu corăbii scufundate
pline cu pescăruşi de chihlimbar
am suferit stingheră în uragan barbar
dar am rămas fermă cu aripi înnodate.

descarc în portul mare sacii cu întrebări
voi primi răspunsul de la heruvimi
ei îmi sunt duhovnici înţelepţi sublimi
ei m-au invitat adesea la cereşti serbări.

am petrecut în viaţă şi bune şi rele
dar am avut mereu speranţe de la stele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iu al meu se duse...

Iu al meu, se duse anul, sărbătorile s-au dus,
Stau în pat ca bolovanul, cu ideile în sus
Şi piftia şi ciolanul dacă-au fost acuma nu-s.
Vine-n mine uraganul şi eu încă nu ţi-am spus
Că halind ca pelicanul ici şi colo s-au depus.
Hai cu mine, hai la hanul peste gard în sens opus!
Să ne dăm cu topoganul, eu dispusă, tu dispus
Eu elană, tu elanul să-l apui după apus.
Hai să-ţi cânt privind tavanul că te iu mult mai presus
Decât viaţa, decât banul, decât ciocolata-n mus.
Iu al meu, se duse... anul. Bravo lui dacă s-a dus!

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Aud sunând pe caldarâm
cu paşi de lună ziua coborând
şi-n marea trecere răsună,
ziuă şi lună, ziuă şi lună.
Memorii scurte dorm în locuri nule
eternităţi în ziduri şi în nume
se-nalţă rar pe mapamond,
multe coboară-n veşnic somn.
Parada timpului se-ntinde,
ca un ţesut nedefinit
nu e direcţie să n-aibă
fractali nemărginiţi în infinit.
Cât veşnicia este clipa
când groaza bate a vieţii porţi,
îndoaie gândul infinitul
ca pe simbolul prins în cărţi.
Cu paşi mei am scris o vreme
povestea unui mic destin
ce s-a pierdut în uraganul
Istoriei în mers divin.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-aş zâmbi...

De n-aş zâmbi, aş fi o anonimă,
Aş fi o mască rece, orice-aş face,
Dar eu zâmbesc, iar viaţa e sublimă
Şi-n inimi pun doar dragoste şi pace.
Un zâmbet cald e sabia ce taie
Durerea, frica, răul şi tristeţea,
E cheia care-aprinde o văpaie
Şi-n ochii reci aduce frumuseţea.

De n-aş zâmbi aş fi fântână seacă,
Aş fi un cer cu nori şi-aş fi furtună,
Dar eu zâmbesc şi uraganul pleacă
Şi-ţi pune-n suflet sori şi vreme bună.
Un zâmbet pune-n inimi curcubeul,
E-o luminiţă-aprinsă în fereastră,
E zarea-n care se topeşte greul
Şi liliacul proaspăt dintr-o glastră.

De n-aş zâmbi aş fi o stâncă stearpă,
Ce-şi poartă printre nori singurătatea,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag

Mă ierti atunci când lacrimile-mi curg
Îmi mângâi fruntea ce acum e obosită
Mă porţi prin foşnetul de brad din crâng
Mă-ncurajezi în viaţă să fiu eu pregătită

Nici uraganul nu mă mai doboară
Ori vorbele aruncate la întâmplare
Peste sufletul meu liniştea coboară
Din orice zi voi face o sărbătoare

O piatră aruncată nu mă omoară
De fulgere şi tunete nu mă feresc
Glumesc şi râd cu toţi cei de afară
În omul bun sprijin la nevoie găsesc

În piept o inimă ce bate pentru tine
Prieten drag cu suflet bun şi îngeresc
Te-am întâlnit pe cer în fulgere şi ploaie
Printre lacrimi spun acum: eu te iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru aleşi (Parodie după poezia "Rugă pentru părinţi" de Adrian Păunescu)

Enigmatici, neînţeleşi,
Urmărindu-şi rostul lor,
Lângă noi fură cu spor
Dragii noştri, dragi aleşi.

Cheamă-i, Doamne, pe la tine
Să-i struneşti să se oprească,
Ţara să n-o jefuiască
Şi noi să trăim mai bine.

Pentru-acei ce mint şi fură
Dă un uragan, ceva,
Să-i doseşti pe undeva,
Să le pui pământ pe gură.

Au plătit mulţi idioţi
Să pozeze patrioţi ;
Nu suntem chiar toţi netoţi,
Să-nghiţim doar mafioţi!

[...] Citeşte tot

parodie de Mirela Grigore din Un râs asumat, după Adrian Păunescu
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire...

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut din palme izvor de mângâieri,
Când uragan de ură robea a războire
Şi-n zilele cu soare pusesem tămâieri.
Am înghiţit otrava şi-am transformat-o lavă,
Să scoată din străfundu-mi şuvoaie de iertări,
Călătorind bezmetic, în noapte, pe o navă,
Spre Insula Iubirii pierdută-n depărtări.

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut iertării un strigăt de cocori,
Când toamna din săruturi şoptea a amăgire
Şi clipele de viaţă erau pustii cărări.
Din iedere stufoase crescute-ntre veşminte,
Am scos Lumina Lumii ţesută-n zi din Cer
Şi-n vorbele pierdute în iad de simţăminte
Am pus iubirea-n Domnul şi-o rugă-n frig şi ger.

poezie de Mirela Grigore din Pelerini pe cărările iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!