Poezii despre văi, pagina 2

Și-am încălecat pe-o brazdă
să trec valea cea frumoasă
păi ce-i raiul o fereastră
pe-unde vezi iarba de-acasă
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (1 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Văi adânci și căi deșarte
Se interpun ades' în cale;
Să poți trece mai departe
Îți pui crucea peste vale...
Dar de tai din cruce, frate
Să-i faci "dusul" mai ușor,
Cazi în valea ce desparte
Pe cei vii de cei ce mor.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătunul
Cătunu-i risipit pe vale,
Și oamenii l-au părăsit,
Bordeiele sunt dărâmate,
Biserica s'a învechit.
Pe drumul mare crește iarbă,
Și furcile de la fântâni
Stau veșnic neclintite'n soare,
Iar arborii par mai bătrâni.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nimeni nu pierde întotdeauna
Imi amintesc toți am plâns
când sicriul unchiului Sol a luat-o la vale
cineva tocmai apăsase un button
(și a ajuns jos
unchiul meu
Sol
deschizând o ferma de viermi).
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu știm
Nu știm de unde am venit,
Nimeni nu știe unde pleacă.
Venim din flăcări blestemate?
Plecăm spre-o vale veșnic seacă?
Nu știm de ce-am venit și cum
Pe-această coajă rotitoare,
Purtăm în sânge zări și fum
Și-n carne spumă și licoare.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Către Laura
Batea atat de tare si-atat de iute vantul
Ca imi smulsese din pamant mormantul.
Si ochii mi i-a scos la vale
Ca doua scobituri principale.
De-aceea, daca azi mai plang,
Plang doar cu creierul eu plang,
Cu scoarta cea mai cenusie plang.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Unii au atât de mult noroc
În viață, că se plictisesc de el
Alții răscolesc văile și munți
Și în viată nu au un fir cât ei
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aur în munți
Aur în munți
Și-aur în vale,
Și-n inimi lăcomie,
Și, străin în a raiului împărăție,
Omul e nefericit în toate-ale sale.
poezie de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nisip benevol
Încăput
pe
mâna
clepsidrei
Imediat
după
naștere
Ziua
e
împins
la
vale
Noaptea
curge
anevoie la
loc
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa
Din adâncuri urcă apa
Să coboare-încet la vale.
La deal, nu urcă, săraca.
Dar prin munți, își taie cale.
Ea din pământ izvorăște
Să vadă lumea de-afară.
După ce călătorește,
În pământ se-ascunde iară.
poezie de Dumitru Delcă (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dottore, dă-ți OU și retrageți doctoratul, nu de alta dar fiind fluid urcă la vale.
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre văi? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre văi, adresa este:
