Poezii despre fum și iubire, pagina 21
M-am oprit o clipă
MOTTO:
"Lucrurile cele mai mărețe
se prăbușesc într-o clipă."
"Brevibus momentis summa
verti." - Tacitus
M-am oprit lângă drum,
Să las clipa să treacă
Ca un fum printre foc,
Ca un fulg printre nori..
Dacă ploaia de vară
Udă câmpul cosit
Printre ierburi înalte
Plâng viorile, plâng.
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de soare-apune
O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Și pline de umilință urmau sălbăticiunea roșie, floarea verde
Și izvorul gângăvind. O, străvechiul țârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioși apostoli,
Oșteni acum, trezindu-se din răni și vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopții.
O, voi vremi ale tihnei și ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări pașnici storceam struguri de purpură
Și-n jurul nostru sclipeau colina și pădurea.
O, voi vânători și castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Și-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te aștept
Vino!...
Ia-ți șansa, iubite, să te aduci
oricât ar costa, să vii
căci te vreau împreună cu mine
în lumea-n care infloresc cuvinte
și șoapte...
in flori de miazănoapte...
Nu vorbi incă...
Nu vorbi,
Nu gândi
Trecut, aducerii
din lumină adâncă:-
Aripă
De ce să rătăcești
sub umbre și Lună,
căutând soare-răsare, căutându-mă-n alte vise?
Făurește-mă din tine,
nu mai căuta!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Docuță (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea...
De-aș putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aș mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ți-aș vedea frumosul chip în oglinda cerului
Și mi-aș pune stăvilar împotriva dorului...!
De-aș putea schimba destinul aș da timpul înapoi
Și-aș fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe gurița ta ca fraga ți-as da dulce sărutat,
Printre flori și printre iarbă te-aș iubi neîncetat
De-aș putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aș face și mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Și din când în când ți-aș cere un sărut, unul măcar
De-aș putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfășor
Să-mi pot șterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ți-aș vedea chipul aievea în apa izvorului
Și n-aș mai fi trist într-una din pricina dorului!
[...] Citește tot
poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venită de neunde
venită de neunde, dintr-un regat pustiu
în care nu-s decât alei de crini,
unde poeții poezii îți scriu
și-ți împletesc doar raze de lumini,
cu ochii de culoarea albastrului etern,
culoarea iubirilor trădate,
și-a voluptății ce-ți aștern
doar deziluzii și păcate;
părul spiralelor de fum
cu dulci iluzii senzuale
m-au fermecat acum postum
în amintiri sentimentale.
venita din regat străin
cu fața ca a lunii pline,
păreai ca floarea de măslin
între albastre crinoline.
atât de crudă și virgină,
veneai spre mine ca o stea
și te-am primit ca pe-o regină
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (martie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
N-am loc, o, Doamne-n al tămâiei fum
De sfinții care merg de-aici spre Tine
Ajută-mă să plec pe-același drum
Dar aripi dă-mi, de Cer spre a mă ține!
Cu furci, căzuții îngeri mă împing
Spre margine de timp fără speranță,
Ajută-mă să ies din acest ring
Și ia-mi păcatul șapte din balanță!
Da, știu, chiar și-n Cuvânt sunt rătăcit
Că n-am știut să-l semăn în rodire,
Acolo unde e un răsărit...
Tu, schimbă-mi dară, verbu-"a fi" în "fire"!
Mai lasă-mi încă timp spre a-nvăța,
Că dragostea înseamnă-aici durere
O aripă ce-l poate înălța
Pe cel pierdut, la Sfânta Înviere!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
N-am loc, o, Doamne,-n al tămâiei fum
De sfinții care merg de-aici spre Tine,
Ajută-mă să plec pe-același drum,
Dar aripi dă-mi, de Cer spre a mă ține!
Cu furci, căzuții îngeri mă împing
Spre margine de timp fără speranță,
Ajută-mă să ies din acest ring
Și ia-mi păcatul șapte din balanță!
Da, știu, chiar și-n Cuvânt sunt rătăcit,
Că n-am știut să-l semăn în rodire,
Acolo unde e un răsărit...
Tu, schimbă-mi dară, verbu-"a fi" în "fire"!
Mai lasă-mi încă timp spre a-nvăța,
Că dragostea înseamnă-aici durere
O aripă ce-l poate înălța
Pe cel pierdut, la Sfânta Înviere!
poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de iarnă
E iarnă,-i anotimpul vânătorii,
Mugește vântul apucat de furii:
Copacii gem în zbuciumul ninsorii,
E anotimpul dragostei și urii.
Din neaua albă s-au nălțat paiațe,
Cu nas hilar și zâmbet strâmb pe fețe,
Cu mult nesaț, Scufița strânge-n brațe
Pe Lupul sur, ce doar cerșea tandrețe.
Din corzi de harfe cânturi se revarsă,
Iubiții-ar vrea în brațe să se strângă:
Când zbor săruturi, sânge nu se varsă,
E vremea Vânătorilor să plângă.
Scheletici stâlpii se-nfrățesc cu drumul
Văd trenuri mistuindu-se în seară,
Iar sufletu-mi rătăcitor, ca fumul,
Zadarnic mai tânjeste spre o gară.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu întrebi
Să nu întrebi... nimic,
că nu-ți voi mai răspunde
la întrebări mai vechi,
venite de niciunde!
Să nu mă-ntrebi când plâng,
de ce nu te mai simt!
Voi plânge doar în gând,
de-oi vrea să te alint.
Tu nu ai nicio vină
că mi-ai ieșit în drum
și m-ai crezut divină,
când eu eram... doar fum...
Să nu te-ntrebi, de oare
vreodată mi-ai greșit!
Tu mi-ai dat tămâioare,
EU nu le-am prețuit!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soroc de-mplinire
Desene abstracte... și vise rebele,
Ispită târzie și-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-și aruncă păcatele-n foc.
Cuvinte nespuse... și șoapte arzând,
Cărări neumblate și-un dor îndrăzneț,
Speranța ascunsă în nu știu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preț.
Luceferi și umbre... cu greu deslușite,
Iluzii seduse... de fum... și minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.
Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi așteptări și buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Și toate iubirile-și spune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și iubire, adresa este: