Poezii despre fum și iubire, pagina 23
Sunt nefăcută
sunt nefăcută azi pentru culori,
m-a flancat griul asemenea unui fum de țigară,
în geam îmi bate dimineața cenușie.
din inspirația mea lipsești tu
reîncarnat în altă parte.
te-am pierdut la o răscruce
unde m-aștepta umbra mea răvășită de furtună și fluturi.
întârzii la descâlcirea unei fraze înghesuite
în ceașca de cafea
și caut inocența pantofilor cu toc cui de sub cuier.
iubirea purificată o găsesc captivă
într-o cămașă albă atârnată de un astru cast.
vorbirea crește și mă mută într-un spațiu rece
unde nu există deasupra și nici dedesubt,
lumina e frântă pe colțul mesei,
secundele toate vâslesc spre apus.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprentă în inima mea
Iubitul meu, în spuma de cascadă,
În brațe tu mă ții,
Sărutul iubirii din nou ne-atinge gura,
Iar apa vie de izvor ne-adapă setea
De dragostea de care și dincolo de moarte
O să îmi fie dor.
Privesc la tine pe furiș,
Și ochii ți-i confund cu cerul,
Iar râsul sănătos, la glume spuse,
Ce în cascade îl reverși,
Trimite în vârf de munte
Bucuria iubirii, cu ecoul.
Ne umple dragostea trupul de plăcere,
Ne umple muntele pieptul de aer și nesaț,
Ne spală roua ierbii și frunzele pădurii
Picioarele desculțe și păcatele
De care suntem atât de vinovați.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (10 august 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel de iarnă
pe-aleea din parc cu neoane
când toamna nu vrea să mai plece
tușind nostalgii pe maidane
privește la iarnă, cum trece
e-n haină de zahăr și vine
din steaua de-argint, boreală
pe umăr și-a pus zeppeline
plutește pe-asfalt, minerală
din ochi îi țâșnesc, cardinale,
reflexe verzui de banchiză
uimiți, raci adorm în cristale
de gheață intrată în criză
pe lac trestii goale se-agită
în ritmuri de blues și romanță,
de spaimă în valuri vomită
nostalgice ploi de vacanță
[...] Citește tot
poezie de Radu Ștefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
Ard clopotnițele vremii, ceru-i fum, în fum e cer
Vântul spulberă tot scrumul, stau și tac, mă uit și sper
Flăcările dor, mă-ntreabă, de ce ardem, pentru ce?
Iar eu îmi șoptesc în barbă, nu-i iubire... nu mai e
Poate pentru prima oară, îmi doresc să mă înșel,
Să fiu eu partea de vină, să mă vindec într-un fel,
Întrebări plutesc în juru-mi, n-am răspunsuri, nu prea sunt
Sau de-or fi, sunt prea ascunse, undeva, pe-acest pământ
Ard clopotnițele vremii, oamenii nu știu de ce,
Ne ard visele în cuget, ard în trup și-n suflete,
Eu oftez, zâmbesc... speranță, nu e totul chiar pierdut,
În orice sfârșit există, viața unui început
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-te și luptă
răsucim în noi
tragici, agonici și goi
speranțe, vise
precise, imprecise
toate strivite, ucise
aici e apă seacă și murdară
aici sunt lumi vândute
aici sunt vremuri mute și pierdute
cuvântul e jale, e tânguire în vânt
amară disperare și uitare
a tot ce a fost sfânt pe acest pământ
aici nu-i dragoste, nici cânt
e doar o lacrimă ce plânge în vânt
nimeni nu vede nimic
suntem suflete oarbe, suflete în ceață
ce viață, lugubră viață
răbdăm, răbdăm și proslăvim netoții
mi-e teamă de tăcere
nu simți în tine răsuflarea morții
ridică-te și luptă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e nichita
mi-e dor de vorbe coapte-n miez de iarna,
mi-e dor de jocul nostru de-a ispita
mi-e foame de cuvinte, dor de sunet
si-n sange, creier, nervi imi e nichita
mi-e prea devreme pentru-asa tacere
mi-e prea tarziu sa cresc la san clipita
mi-e cald, prea cald in iarna asta noua
la antipod; mi-e dor si mi-e nichita
nu-s eu, de data asta, cea tradata,
ca niciodata, nu sunt eu ranita,
mi-e dor nebun de verbe, de poeme
mi-e rasu-plansu viu si mi-e nichita
pe urma ta de pasi imi pun sandaua
si tocul ei iti bate-n cuie cripta
in care te ingrop-o amintire
iar eu raman sa-mi fie doar nichita
[...] Citește tot
poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire roșie
ochii mei întorc-n priviri, jeanșii tăi de aseară
rochiile s-au diluat în roșu
și ard
memorii în mii de bărbați
o gură sărutată adună nopțile
îmbrăcate în nuduri albe
ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-și plimbă roțile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost
un câine ne latră la lună trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colț de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândește, prima-ncleștare-n sărut
frunzele parcului îndrăgostit ne plimbă prin minte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Femeia, domnule
femeia, domnule, trebuie ținută pe palme de-amor
cum ții liniștea ta cea mai de preț
în tezaurul muzicii de sacru,
o tăcere-i femeia acolo
cântându-ți iubire cu ochii
domnule, femeia trebuie șoptită
nu strigată în gura mare
ca la vânzarea poftelor,
învelită-n lumină îți intră-n privire
pe imnul de clipe
nu intra nedesculț în odaia dinăuntru acelei
plătitoare cu banul iubirii la tine,
odrăslind tihne în plaiul zbuciumului tău
când dumnezeul e prea aproape de crepuscul în credință
și lumânarea zidește biserici de frică
fără de fum, ce să înalțe ruga la slavă
femeia, domnule, are cheia
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin fumul amintirii
Sting ultima țigară,
Uit fumul amintirii,
Și las în trista gară
Taifunul despărțirii.
Peronul fericirii,
E plin acum de ceață
Iar florile iubirii,
S-au prefăcut în gheață.
Doar trenul disperării
Mai șuieră pe-afară,
Și-n lacrima tăcerii,
Oftează o vioară.
La casa de bilete
E liniște de-o vreme
Și-n plâns de triolete
O inimă tot geme.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar tu...
..
Prin nori de fum pluteam în van
Și neștiindu-mi clar, menirea,
Eram nebun, eram profan,
Dar tu m-ai învățat iubirea.
...
Simțind că traiul e-n zadar,
Zdrobit de cenușii nuanțe,
Credeam că-ncet o să dispar,
Dar tu mi-ai dăruit speranțe.
...
Spre cer am ridicat privirea,
Chemat de bunul Dumnezeu,
Spre EL mi-am îndreptat iubirea,
Dar tu mă vei iubi mereu.
...
Presat de timpul meu inert,
Jucându-mă cu vagi cuvinte,
Eram tentat să te mai cert,
Dar tu erai mereu cuminte.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și iubire, adresa este: