Poezii despre fum și iubire, pagina 25
Bacoviană
Șiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poți să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat
Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aștept să îmi vii
Am hainele ude și ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece
Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrențe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu știu
Se aud sirene, mai trece o ambulanță
Un drum poate fără de speranță
Un biet suflet ce a trecut prin viață
Ca seara asta cu ploaie și ceață
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din când în când construcția adevărului
e o biserică incomodă,
se poate muta pe șine
undeva mai în spatele blocurilor din bca organic
pentru că, să recunoaștem,
iubim scenariile noastre necăsătorite,
un fel de minciuni pasagere din țările calde,
atât de răsfățate în conturi de straniu,
încât
realitatea e doar un capriciu,
dar rar.
și mai ales cui îi servește o religie 3D previzibilă
care numără mătănii și pomelnice obiective?
starea noastră civilă nu primește primul ajutor
de la dumnezei de carne
și de aceea
nu ne închinăm decât cu mâinile stângi
ale fumului de țigară
într-o rugăciune contre jour
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către fiul meu
Scrisoare către fiul meu
Pentru vremea când n-am să mai fiu,
Și viața îți va fi bogată,
Aș vrea de acuma să îți scriu,
Să-ți spun, ce n-am spus niciodată.
Te rog să nu te superi,
Căci n-aș dori cumva,
De lipsa mea să suferi,
Ori că-ți vorbesc așa.
S-au tot dus anii tăvălug,
Și nu ne-am spus cuvinte.
Cum apa rupe brazda de sub plug,
Am să mă duc și eu cuminte.
Îți spun acum că te iubesc,
Matur, ca pe copilul năzdrăvan,
Că n-am vrut să te rănesc,
[...] Citește tot
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (8 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să-mbătrânesc
Nu vreau să-mbătrânesc și nici să trec
Prin lumea asta... ca o nălucire,
Cu munții și izvoarele petrec,
Străfulgerând adâncuri de iubire.
Pe umăr port... tăcerile și vântul,
Privirile îmi sunt săgeți de foc,
Buzele știu sărutul și cuvântul,
Iar sufletul mi-l vând la iarmaroc.
Dansez cu lupii iernilor, pe creste,
Sunt pustnicul uitat... și neștiut,
Păcatul credincioaselor... neveste
Și fumul ireal din așternut.
Nu vreau a-mbătrâni, la mânăstire
Mă duc așa, ca orice muritor,
Ce caută puteri... și mântuire
În ruga inefabilului zbor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul mocirlei
Fulgurații de foc și de sânge
Îngerul morții lacrimii strânge
Goluri de milă în plină durere,
Caninii se topesc de plăcere.
Foamea virgină-n cântec duios
Strivește greierul confuz, nemilos.
Generații iau repaus în neființe
Stropi de venin, înăbușite dorințe.
Luna risipește evantaie-n vitralii,
Arome de sânge-s în nări de canalii,
Crucea n-are astâmpăr în piatră,
În singurătatea-i umbrele latră.
Toamna se mută în torțe de fum,
Mii de iubiri împrăștie scrum,
Ocean de-ntrebări urcă în țară
Pe ceru-i de zgură a-nmiita oară.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște de iarnă
Cu vuiet veșnic, Suha sub măguri își înfundă
Pumnalul viu al undei, învăluită-n fum.
Ce limpede e cerul! Din liniștea profundă
A sufletelor noastre s-a-mpărtășit acum!
Dă-mi palma. Uite-mi tâmpla. Ca aurul de grea.
Parcă-i sub tâmplă inima mea. Bate.
Ne-nconjură în falduri și legănări de nea
Carpații albi ai dragostei curate.
Atât de mult visată ai fost, când pentru mine
Tu nu erai pe lume, că nu știam că ești
Și c-ai putea aievea să-mi oglindești, senine,
Doar gândurile mele în ochii tăi, acești.
Visam un vis de iarnă, ca înfrățiți pe zare,
În munții albi ce-și poartă sublimul lunei nimb
Neîntinat de valul suspinelor hilare,
Mari idealuri scumpe cu tine să le schimb.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut de maci
Înstrăinat de toate mă irosesc în gânduri,
Apusuri nesfârșite s-au învoit cu norii,
Caut petice de cer prin ceață de-anotimpuri,
Doar fluturii speranței îmi mai alină zorii.
Te simt tot mai departe, însingurat și trist,
Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,
Nici îngeri nu se-ndura, mă-ntreb de mai exist
În amintiri de cobalt sau poze din album.
Ne-am tot promis duminici cu vise și iubire,
Dar s-a pierdut culoarea și ultimilor maci,
Miroase a durere, a moarte, despărțire,
Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?
Cad ploi de resemnare și cresc lăstari de spini,
N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?
Ți-aș spune te iubesc cu lacrimă de crin
Și ți-aș picta un zâmbet în sute de culori.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În taină
Imaterială am fost, departe de-a știi,
Cum în zbor să-mi atingi sufletul,
Te-ai ascuns în carapacea cu lacăte mii,
Aparent, de mine să îți ferești umbletul.
Te-am ucis în propria-ți vânătoare pornită
Asupra-mi vulnerabilului, pământescului eu,
Din confruntarea cu tine-am rămas, pururi rănită,
Ca într-o farsă urâtă a destinului greu.
Am să port mai departe peste veacuri de fum,
Amalgamul de vise, de trăiri și de șoapte,
Năzuința iubirii ajunsă la răscruce de drum,
De uitare, să nu se topească în vremuri deșarte.
Halucinantă himeră, tehnic, o hologramă
A chipului meu peste timpuri te va-nsoți,
De vei vrea, să n-o poți prinde-n palmă,
Mângâindu-ți în taină, carapacea, să știi!
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altar și jertfă
Se ridică aburi pe pământul
Scos din vremi, când porunci Cuvântul.
Căprioare sprintene se-avântă
Prin desișuri sure. Codrul cântă.
Universul are astăzi, parcă,
Altă-nfățișare. Ca o arcă
Inima lui Abel, îndrăzneață,
Lin plutește-n mândra dimineață!
Pe altarul dragostei, în soare,
A adus, drept jertfă, trei mioare;
Vreascurile ard și arde, spornic,
Sufletul ciobanului datornic.
Ochii lui frământă bobi de rouă.
Mâinile-s spre ceruri, amândouă.
Cum să-și spurce mintea cu revolta,
Când privește! fumul e cât bolta?
"Caine, de-ai ști ce-i rugăciunea,
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ăst timp, anost anotimp
De viu mă-ngroapă viscolul
În marmure reci de omăt,
De frig lăuntric mă-mbăt
Și crâșmei iar dau ocolul
Mă latră lugubru spre casă
O haită hămesită de câini
Peste pustietate stăpâni,
Se plictisesc... Și mă lasă
Uitat-ai deschis frigiderul
Stăpâne de spațiu ceresc?
Nămețit, mai crezi că trăiesc?
Răspunde, nu ține misterul,
Pe horn, fum. O Fata Morgana
Se-ntinde lasciv lângă sobe
Falii rigide, anaerobe,
Cerșesc zăpușeală de Ghana
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și iubire, adresa este: