Pământ şi visare

Vis de iarnă

Când totul e alb şi cenuşă,
Iar soarele-n doliu pluteşte,
Doar iarna – eterna mătuşă –
Din colţul de gheaţă priveşte.

Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câţiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.

Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp şi uitare,
Îşi cerne ecoul în unde,
Din văi şi poteci solitare.

E linişte iar şi e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu ştiu de ce, care sau cine
Paşii prin stele i-afundă...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut

Pierdut-am tot ce ne-au lăsat bunicii,
Pierdut-am bucuria simplă de demult,
Curajul românesc se-nchină acum fricii,
Iar răul se adună tot mai mult.

Pierduţi ne sunt flăcăii de odată,
Pierdută este vitejia lor,
Pictată rău este imaginea de fată,
Sau e lăsată într-un trist decor.

Pierdută este astăzi ţara noastră,
Şi e secat pământul de sângele de neam,
Şi tot ce-a mai rămas e-n mâna voastră,
Un vis român, dac şi roman.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa

Pe-aceleaşi căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-şi sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate…

El niciodată n-a trecut bariera
Singurătăţii lui nevinovate, -
Şi-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.

Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă

Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
“Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?”

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ne poartă pe umăr

Pământul ne poartă pe umăr.
Ce uşori suntem!... Libelule.
Albinele harnice sunt sătule,
Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.

Cu must nou umplem ulciorul lunii
După ce bem vinul tare şi vechi.
În grădini şi-au prins la urechi
Albi zurgălăi zarzării, prunii.

Visul cârtiţei e să-şi sape o groapă,
Calul doar în vis şi în basm zboară.
Nu-ţi potoleşti setea a doua oară
Cu acelaşi căuş de apă.

Iubim paşii de fier ai veacului.
Înflorim cerul cu stele şi steaguri.
Cu mâinile noastre turnăm în faguri
Dulcea miere a viitorului.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Cântec şoptit (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământul amar

Pe pământul amar
drumurile au vise
labirintice, drumuri bătute de vânturi,
parcuri înflorite-n penumbră şi-n tăcere;

bolte adânci, scări sprijinite de stele;
locuri ale speranţei şi-ale amintirii.
Mici siluete-n trecere, surâzând,
jucării melancolice pentr-un om bătrân;

imagini prietenoase...
acolo unde drumul coteşte printre flori
şi unde imaginare făpturi
ne arată drumul... departe...

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele din viaţa iubitoare

Însă, în adâncuri stranii
Mai simţi lacrima cum pică
Şi cum trec în grabă anii
Sub a timpului aripă.

Săgetând se-ndreaptă seva
Trupului, spre nemurire
Şi-n vulcani, mocneşte lava
Transformându-se-n iubire

Vântu-a nopţii sărutare
Risipeşte-n valuri gândul
Şi de vis şi de-ntristare
E cuprins întreg pământul...

Încă, genele cuprinde
Într-o horă, ca-ntr-o plasă
Retrăiesc atâtea vise
Într-o viaţă mai frumoasă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
şi ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înţeleg ce s-a întâmplat
în acel rărărit de soare
când cerul săruta pământul
şi aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te aşez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de Maria Ciobotariu (4 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cer ghemotoace de lana

pe cer ghemotoace de lâna
ca turme de nori în mişcare
se trec înspre zarea ce-ngână
amurg cu apusul de soare

cerşeşte natura amarnic
veşmântul croit din omături
priveşte cortegiul zadarnic
şi-adoarme-n cernitele-i pături

în noapte se roagă ca vântul
să-mpingă din urmă spre ea
ciopoare ce-acopăr pământul
cu voaluri cernute de nea

spre zi năzuinţa îşi pierde
când zorii pictează uitare
azur peste palidu-i verde
răspuns la nocturna-i visare

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o umbră-ntr-un pahar

liniştea
mai picură pe afară
a-ncetat să bată vântul
şi pe geam
mă uit eu iară
cât de scump este pământul
chiar
cu pomi lipsiţi de frunze
şi cu flori de frig mai blânde
fără
lacrimi şi omăt
căci omătul
s-a topit în cluj
nu mai este nicăieri
nu este decât un vis
ca o umbră-ntr-un pahar
de idei ce azi le pui
să te aştepte-n buzunar
de pe drumul nimănui
când revii cu

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, miracolul vieţii

miracolul vieţii e că pot să iubesc
cu iubirea mea mare înconjor pământul
ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul
pe vârfuri de vrajă mereu poposesc

iubire romanţată cântată în slove
graţie sentimentală înălţată în extaz
roua ochilor străluce dimineaţa pe obraz
floarea inimii cu savori de mangrove

iubire-nconjurată de chipuri astrale
visată de Luceafăr cu sublime detalii
splendoare pictată pe mândre vitralii
aură a inimii sfinţită-n catedrale

pe picior de rai sau pe unul de vers
cărările iubirii duc toate-n univers

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!