Poezii despre adevăr și sinceritate, pagina 3
Rodica
Rodica - fruct de rodie, din care
S-a întrupat sămânța roditoare,
Mamă și fiică, tânără soție
Purtând cu ea aleasă reverie.
Lumină, flori de sânger peste care
Din răsărituri, s-a prelins culoare,
O roză cu petale-mparfumate,
Firescul adevăr, sinceritate...
Aromă de gutui, de mere coapte,
Minune, fericire și dreptate.
O curgere de nicăieri, spre mâine,
Mierea din bobul copt, colțul de pâine
Din pumnul unui prunc care-și adună
Iubirea, dintr-o strângere de mână.
Mărinimia, farmecul vorbirii,
Un voal de vis din lumea fericirii
Și-n cercuri luminoase îngeri, stele,
Printre atâtea nume efemere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu privirea fixă...
Cu privirea fixă-n tine
Spune-mi sincer ce-i lumina
Astfel ca, privind în mine,
Să îmi văd cu claritate
Tot defectul meu și vina,
Sesizând că am un frate
Ce-mi înlătură ruina.
O, fixați-mi dar privirea
În ce Este nu-n ce știți;
Definiți-mi ce-i iubirea
Cei ce-n adevăr iubiți
Nu voi care-aveți gândirea
Celor pe cere-i citiți
După cum vă îndeamnă firea.
Spuneți-mi ce e trăirea
Voi ce-n adevăr trăiți
Nu voi care nemurirea
Știți frumos s-o definiți
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (4 iunie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilustrului
Ai apărut de nicăieri
Peren și mândru ca o floare
Parca-ar fi ieri, -
Dar n-ai onoare.
Ești impecabil îmbrăcat
Și sarea noastră din mâncare
Într-un regim adevărat, -
Dar n-ai onoare.
Cu experiența ta solidă
De procuror făcând dosare
Ai o imagine candidă, -
Dar n-ai onoare.
Curat, destoinic, vesel, sincer
Bărbat de stat - unic sub soare
Un ajutor căzut parcă din cer, -
Dar n-ai onoare.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinceritatea
-Sinceritatea-i necesară? Mă apelează un amic...
Privesc în ochii lui albaștri și-ncerc să mă adun un pic.
-Sinceritatea la paradă? Așa în văzul tuturor?
Nu-i șade bine dezbrăcată, cu vorbele mereu în zbor.
Dar dacă-n suflet te apasă ceva ce doare nesfârșit,
Sinceritatea face casă cu adevărul cel rostit...
Ea totdeauna e frumoasă ca floarea albă din cireși
Și poartă-n gânduri primăvara, te-ajută zilnic să zâmbești
Să n-o obligi mereu să spună despre albine ce roiesc,
Sau despre ploile acide ce în rafale o izbesc....
Și nici de nopți întunecate când singură a fost pe ram,
Să povestească doar de soare și fluturi ce-o iubesc spontan.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porunci paradoxale
Oamenii sunt lipsiți de logica și de recunoștiță, și sunt egoiști.
Oricum, iubește-i.
Dacă le faci bine, te vor acuza de egoiste motive ulterioare.
Oricum, săvârșește fapte bune.
Dacă ai succes, te vei pricopsi cu falși prieteni și cu dușmani adevărați.
Oricum, continuă să lupți pentru succes.
Binele pe care îl faci astăzi, mâine va fi uitat.
Oricum, fă bine.
Onestitatea și franchețea te fac vulnerabil.
Oricum, fii deschis și onest.
Oamenii cu idei mari pot fi uciși de oameni cu minți mici.
Oricum, dacă tot e să gândești, gandește în stil mare.
Oamenii profită de fraieri, dar urmează întotdeauna învingătorii.
Oricum, bate-te și pentru câțiva fraieri.
[...] Citește tot
poezie de Kent M. Keith (1968), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remake
Cât timp mi-a luat să-nvăț cum azi se scrie
o poezie
în proză,
că-i la mare modă,
o adevărată nebunie
ce constă în a nu mai respecta vreo regulă; cum nu doar roșie e roză,
e îndeajuns a se așterne fluid pe hârtie
în metafore
-ce pare că sunt singurele agreate-
cel mai adesea nespunând nimic, doar încâlcite,
căutate,
pentru-a induce un fel d-efervescență
colectivă
fără de criterii, nelimitativă
ca o pustulă
ce germinează
din haloul roșu inflamat;
puroiul ce se sparge
ș-invadează
ca-ntr-o metamorfoză
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm, II (de suavitate)
Doamne, peste nori și stele
Peste vise oarbe și/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri și răbdare!
Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schițând rod, iubire și trufie
Speranța înnobilând ruga ce-nvie!
Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părți din mine și pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmașii ce se-ntorc
Știind că nu mai am eu azi noroc!
Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Și te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu și nord și sud și cer și pământ
Sub blazonul vieții: Sunt-cel-ce-sunt!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(re) Așteptându-l pe Godot
În grădină personajele glisează
într-o nouă subversiune
printre esențe, aparențe,
dezbrăcați de secrete.
sinceritatea arde.
ineluctabil
personajele glisează
Așteptându-l pe Godot...
Cel ascuns după paravan
amestecă pregnant
florile, ființele, spiritele,
marionetele, adevărurile
amăgindu-i cu verbalismul său catifelat.
după care pleacă
să danseze farandola
în Piața Mare.
A uitat de Godot...
O să angajez un bufon,
să le schimbe destinul
scatologicelor personaje.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris..., oare anume rar
Sunt un moștenitor de vechi petiții
Ce în trecuturi faste se citeau
Cu mintea dezgolită de ambiții
Pur personale... și-altruism îmi răspundeau.
M-aștern și-acum, ades, din când în când
În "manu"scris -un anacronic caligrafic-
Sperând să pot fi pipăit, nu numai gând;
Nu doar o adresă de e_mail, un demografic!
Cred încă, cum în Dumnezeu, că rugămintea
De-i sinceră, ce-o am de la străbuni,
Poate-are șansa de-a-nmuia precum penița, mintea
Și inima la primitor dorit, sau la tribuni.
Mă las pierdut pe coala de hârtie
Cu castul simț deschis cum un album;
Mă prezentând fișic de poze, de cuvinte o mie,
Fără retușuri, despuiat... fals nicidecum.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce v-ar păsa?
Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul și Răstrăbunicul sunt acolo!
În țărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!
Am șters mult până aici!
M-am șters și pe mine
și
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am și alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulțumesc pentru cei puțini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în fața lor,
sincer,
dacă au simțit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inșiruite!
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și sinceritate, adresa este: