Poezii despre animale și iubire, pagina 3
Fresca pe suflet
îmi alunecă nu știu ce sub umbră ca o vietate pe jumătate dispărută
mama crede că e semnul meu din naștere
parcă ar fi inima lui tata
jucăria mea preferată era o cutie din prefabricate
plină cu miresme de fragi
într-o zi am fost atât de fericită încât am închis acolo
fericirea toată
în altă zi am pierdut-o
de fiecare dată când mama nu-l iubește pe tata
mi se face foame înghit lacrimi
silabisesc luna cu ochii
murdar
intenționat îmi julesc genunchii de cer
între timp părinții își pregătesc moartea
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binefacerile lumii
Luna, care este capriciul însuși,
se uită pe fereastră, pe când dormeai în leagăn,
și își zise: "Îmi place copila".
Și, plină de moliciune,
coborâ scara de nori și trecu lin prin geamuri.
Apoi, se lăsă pe tine cu mlădioasă duioșie de mamă
și își puse culorile pe fața ta.
Ochii ți-au rămas verzi, și obrajii din cale-afară de palizi.
Contemplând-o pe această musafiră,
ochii ți s-au mărit ciudat;
și te-a strîns la piept cu atâta duioșie
încât ai rămas pentru totdeauna gata să plângi.
În acest timp, în împărtășirea bucuriei tale,
luna umplea toată încăperea, aidoma unei atmosfere fosforice,
unei otrăvi luminoase; și toată această lumină vie gândea și zicea:
"Vei suferi veșnic înrâurirea sărutării mele. Vei fi frumoasă în felul meu.
Vei iubi ce iubesc eu și tot ce mă iubește: apa, norii, tăcerea și noaptea;
marea nemărginită și verde; apa informă și multiformă; tărâmurile unde nu vei fi;
iubitul pe care nu-l vei cunoaște; florile monstruase;
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zoo
Zoo-o, ce este cu lumea animală?
Vai ce iubesc animalele, spuse o cucoană
Consumată în urmă cu un an de un somn uriaș
Din Amazonia-amazing. Supărătoare veste,
La fel cum ai scrie o mie de poeme și nimeni
Nu le citește. Mai scrii o mie, la fel.
Te împuști, glonțul trece pe lângă tine,
Se înfige în fundul lui Svejk, apoi revine
În țeava pistolului. Am vrut să scriu pistilului.
Așa ne învăța profa de biologie. Doamne,
Ce piept avea femeia aceea, ce piept și ce voce.
Acum o fi într-un cemitir din Berceni, din Pucheni.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea (Sonet Tarot)
Tu să nu uiți c-ascuns adânc în tine
Trăiește un sălbatic animal
Ce cu putere-n gheara lui te ține
Făcându-te să fii irațional.
Să îl alungi departe nu se poate,
De-aceea, el te hărțuiește întruna
Doar prin puterea dragostei curate
Îl vei supune pentru totdeauna.
Dar dacă nu-l iubești, te poartă atroce
Pe drumul răutății și al urii
Și răbufnesc instinctele feroce
Hrănindu-i astfel lăcomia gurii.
Și-acela ce mereu se stăpânește
E mai puternic, nu se irosește.
poezie de Octavian Cocoș (18 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul Nagual
Sălbatic, mândru și neobosit,
cutreier prin pădurea tropicală
ce-mi pare, de milenii, ideală,
căci eu sunt nagualul cel vestit.
Am fost lăsat aici să vă ajut
în viața voastră plină de conflicte,
să v-amintesc credințele relicte,
și să vă-ntorc spre timpul ce-a trecut.
Sunt spirit, animal, pot fi șaman,
și pot îndeplini orice dorință,
căci, în iubire, totu-i cu puțință.
Doar dragostea e Raiul pământean,
puterea e în suflet, în ființă,
n-o căutați afară, e în van!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de dobitoace
Nu-mi plac proștii
proștii care ridică capul din iarba lor
și cuvântă,
care ies din comportamentul de vită docilă
și se transfigurează în animale de pradă,
dându-și cu presupusul despre arta conducerii
fără a cunoaște teoria sistemelor.
Nu-mi plac ticăloșii,
nici măcar nu-i căinez,
sunt atât de ticăloși că nici nu scuip pe ei,
doar îi sictiresc.
Urăsc trădătorii, cu toată ființa mea,
de parcă i-aș fi iubit candva crâncen,
cu dumezeii mamii lor cu tot.
Iubesc animalele,
în lumea lor proștii fac treabă de proști,
cu blândețe și asumare de condiție,
respectând ecuația domnului Gauss.
Iubesc animalele pentru că în lumea lor lucrurile sunt clare,
iubirea este iubire și ura este doar o furie,
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, întuneric...
Întuneric din care m-am născut,
te iubesc mai mult decât iubesc toate focurile
care străjuiesc lumea
pentru că focul creaza un cerc de lumină în jurul oricui
și-apoi, dincolo de limitele acestuia,
nimeni nu mai știe nimic despre tine.
Dar întunericul atrage spre el totul
forme și focuri, animale și... pe mine;
cât de ușor le-adună pe toate!
forțe și oameni
și este posibil ca o mare prezență să se miște-alături chiar acum.
Eu cred în nopți.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blonda noastră
Mică, blondă și zglobie,
Parc-ar fi o jucărie.
Veselă și zâmbitoare,
Frumoasă și iubitoare.
Are o inimă curată,
De plante-i înconjurată,
De animale iubită,
Deci, mereu e fericită.
E cochetă și dulcică
Și-n curând va fi mămică.
Peste tot prieteni are,
Că e blândă o splendoare.
Primăvară-i când zâmbește
Și pe toți ea îi iubește.
Iar privirea ei te "arde"
Cu sclipiri ca de smaralde.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost naiv
Tu nu exiști, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-și ia din năluciri putere
Și pe nimic să se proclame zeu!
Mi-am agățat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.
Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărțit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.
Cum mă priveai ca sfinții din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porți iubire-adică și nu-s toane,
Și-n casa TA voi fi arhiereu!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor ...
Câinii vagabonzi sunt condamnați la o existență mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresați
de a construi o formă de solidaritate
și supraviețuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.
Îndepărtați de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătății ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră și n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Și animalele iubesc, sunt gata de a-și oferi iubirea
până la sacrificiu.
Gândiți-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre animale și iubire, adresa este: