cerşetorie şi viaţă

Când viaţa...

Cred că însăşi viaţa noastră va dori să ne implore,
Parc-o văd îngenunchiată, cerşind casa de la noi.
O priveşti, se umileşte, stă cu fruntea în noroi
Şi suspină spre icoana ce aproape o ignoră.

Mult în faţă, pe o bancă, trupul zace în neştire,
Şi clipeşte-ncet când viaţa îi cerşeşte lui un loc.
Începuse să îi placă amorţeala fără foc
Şi e rece, şi îi place, şi-i e frică de trăire.

poezie de Loredana Tudor
Adăugat de Loredana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegere

Las lumea să dispreţuiască
Ascunsa taină dintre noi
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ţi cu noroi

În faţa idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerşesc,
La fel cu tine gândul nu mi-i
Nici să iubesc nici să urăsc

M-afund fără sa caut rostul
În chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Dar pentru sufletu-mi exist

În larma lumii ne-ntâlnirăm
O zi ca orice altă zi
Fără de bucurii iubirăm
Fără tristeţi ne-om despărţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toboganul fosforescent

În pe umbră, siluete captive.
E rândul lor să-ncerc viaţa
pe toboganul ademenitor.

E o amorţeală vegetală
peste lentila amiezii.
Venele curcubeului
se deşiră
peste lume.

Memoria se-ntinde uniform,
ca o marmeladă vineţie
pusă în grabă
peste felia cerşetorului
plescăind lasciv,
enervant,
în derâdere.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetor

Cerşeam adesea prin pieţe
Să dau venitul meu cerşetoresc
Unui bolnav, infirm
Ce nu primise darul pasului.
Cerşeam pentru un miez de pâine
Şi-l dăruiam
Asemenea unui gand bun
De vindecare,
Cerşeam de la Tine un pas
Să-l dăruim amândoi
Acestui biet nenorocit
Ce-n viaţa lui întreagă
Niciodată pe ambele picioare
n-a păşit.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pas pierdut (10 aprilie 2006)
Adăugat de Claudiu Ovidiu Tofeni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e de genul feminin

Vom restaura femininul,
El este fără limite,
Este un vis absolut, etern, intern, plenar,
Dacă m-aş asculta, m-aş înţelege, oare?
Vorbeşte-mi, când vei vorbi?
Se poate reinventa propria viaţă?
Lăsaţi dorinţele să vină la mine.
Misterul nu este decât o haină.
Pot eu să te reneg? Pot eu, oare?
Întâlnirea cu imprevizibilul, ştii ce este?
Poezia este un detector de mistere.
Dragostea – fluture, frunză, munte de cremene, nor.
Îţi trăiesc frumuseţea, nu uita, sunt aici, acum, ca secunda.
Sunt califul deghizat în cerşetor. Mă recunoşti?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Mi-am lăsat cărări prin vise,
Să ajung uşor la ce-mi doresc.
Când pleoapele-mi sunt închise,
Visul meu să mi-l cerşesc.
Să nu-mi acopăr chipul,
De mrejele uscate.
Prefer să simt cum timpul,
Transformă vorbele în fapte.
Nu mă judec că visez,
Căci nu visez lirice fantasme.
E mai uşor în viaţă să falsez,
Decât în vise să scriu basme.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (24 iunie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun

Am cunoscut bunu' în persoană;
Am cunoscut femeie, am cunoscut mamă.
Şi tată am cunoscut, am cunoscut soră...
Şi-o ţară ce mă vrea oricum, mă suportă oră cu oră.

Câţi câini am cunoscut, i-am crescut, m-au crescut
Şi mă iartă mereu... să mă aibe nu cerşesc vreun avut.
Şi Dumnezeu nu m-aude că-l neg, nu mai cred
Şi înger îl am sigur, că-s încă, în viaţă purced.

Şi am cunoscut bine suprem aproape, prin străini,
Unde am cunoscut casă, m-am cunoscut singur, cu bune şi vini.
Am cunoscut, înfiorat de atât adevăr, bunătate...
Mă transfigur în jur, mă dau tot... bun, să fie o eternitate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul

Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amăgesc puţin,
Voi şti că ai milă de oameni ca mine
Şi sufletul nu-ţi este pustiu.

De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulţeste fără de grai,
Iar tu om cu milă şi suflet de rai,
Rege eşti, între cei ce suspină.

Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Dar destinele vieţii nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecţii şi punţi de trecut...
Noi începuturi pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!

poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul unui copil

M-ai alungat de-acasă, mamă,
de grijă să nu-mi mai porţi.
M-ai alungat de-acasă, mamă,
să cerşesc milă la toţi.

La fel ca tine, mamă,
toţi oamenii m-alungă.
Mă latră câini, mamă,
şi-aleargă să m-ajungă.

Azi nu am mâncat, mamă,
că nimeni nu mi-a dat.
Am căutat o poamă,
dar pomul e uscat.

Acum se lasă noapte
pe uliţa pustie.
În sufletul meu, poate,
tot noapte o să fie.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele dimineţi...

Ador acele dimineţi,
Venite parcă din alte vieţi
În care sufletul mi-l iubeşti
Iubirea în şoapte mi-o cerşeşti.
În care eşti un înger pământesc,
Cu suflet de copil ceresc.
În care razele ne spală trupul,
De păcatul amar si gândul,
A iubirii doar de-o viaţa
A unui fir încâlcit de aţa.
În care ne lăsăm amprente,
În care desenăm cu crete,
Iubirea noastră de hârtie,
Ce dureaza de-o veşnicie.
În care lupţi să mă păstrezi,
În lanţuri sufletul să-mi legi
Şi pentru alte vieţi ce vin
Împodobite în amar şi chin.

Ador acele dimineţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Monica Burtea (22 octombrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!