Poezii despre copilărie și religie, pagina 3
Rugăciunea copiilor mici
Doamne, Doamne, ceresc, Tată,
Noi pe Tine Te rugăm
Luminează-a noastră minte,
Lucruri bune să-nvățăm.
Că Tu ești Stăpânul lumii
Și al nostru Tată ești
Și pe toate cele bune
Numai Tu le împlinești!
Amin.
rugăciune pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima zi în care se mai moare
umblă printre ridurile mele
un Dumnezeu
fără să-i pese de anotimpuri
îmi numără duminicile din an
de parcă mâine
ar fi ultima zi în care
se mai moare
nu mai înțeleg nimic
îmi privesc copilul ca pe o
prelungire a nopții
și aștept...
între noi
trecutul o noapte și Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comanda-i la poet
Copilăria n-are cum să fie o mască
aduc mărturie acest poem cine s-a
copilărit o dată seamănă c-un munte
până la urmă va atinge cerul
cât despre Dumnezeu
merge desculț numai printre tainele
copilăriei în rest cred că doar un nebun
ar putea să vadă în oglindă
revolverul lui Tristan Tzara
atențiune atențiune atențiune
copilărie comanda la mine
salt înapoi
poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (30 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am iubire și respect
Am iubire pentru tine,
am iubire pentru țară,
Pentru timpul care vine,
pentru blânda primăvară.
Am respect pentru bătrâni
și pentru copilul mic.
Pentru toți oamenii buni.
"bună ziua", la toți zic.
Pentru bunii mei părinți
zi și noapte mă închin,
La Dumnezeu și sfinți
să aline al lor chin.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont
M-am comparat cu copacii
Iar aceștia, tomnatici, m-au presărat cu frunze.
M-am comparat cu copiii.
Au crescut și m-au părăsit.
M-am comparat cu bărbații.
Au plecat să-l caute pe Dumnezeu.
M-am comparat cu marea,
De curând acoperită de cârduri.
Orizontul nu mai asigură nimic.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ar fi să mă iert?
era o femeie poate mai este
care scria poezie ca-ntr-o religie
fața ei foarte frumoasă
cu fața lui Dumnezeu foarte frumosul
ei companion
se întâlnea mereu precum ochii
părintelui Ars de zburdălnicia Copilului
cu liniarul doamnei
învățătoare în toate bunele
furtișaguri pe care Eu
un elev din clasa a patra
mereu le făptuiesc în numele Domnului
și plâng pentru asta și
nu recunosc. deocamdată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilă înger
Copilă înger - vis în mirare,
Când lipești sânul de capul meu,
Dispare lumea de sub picioare,
Mă cred în raiul lui Dumnezeu.
Tu-mi pari un inger de flacări albe,
Văd fruntea-ți blondă în rece-eter,
Haina-ți lumin-a serei rozalbe,
Tu ești un geniu gândit de cer.
Tu ești cântarea înaripată,
Iar eu suspin sunt ce te îngân;
Cântare dulce și tremurată
O, du cu tine al meu suspin.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ană, Ană
Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.
Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.
Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul ca o rană deschisă
Între martirii și avocații istoriei
cu lacăt la gură și cătușe la mâini
având totuși la răsărit
HARTA ROMÂNIEI MARI
drept icoană
ezitând totuși 24 de ore pe zi
între
vierme și albatros
liber ca un râu de munte
c-un mal în rai
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (24 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colo sus
Colo sus și mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porțile raiului
Este-o dalbă mănăstire.
Și-ntrânsa cine șade?
Șade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-așa-i zicea:
"Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ție-ți va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Și cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpânești,
Pământul să-l moștenești,
Pe noi să ne mântuiești".
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și religie, adresa este: