copilărie şi săniuş

Cândva o Iarnă

Cândva o iarnă, copil eram la ţară,
Romanticele nopţi şi lămpile cu gaz,
Torcea bunica fuiorul din cămară,
Bunicul povestea de un Mihai Viteaz.

Îmi amintesc cum mama cocea-n casă
O pâine-n spuză cât roata de la car,
Şi fericiţi mâncam cu toţi la masă,
De sărbători primeam câte un dar.

Ne îngheţau picioarele-n zăpadă,
Printre nămeţi, cu sănii ne urcam pe deal,
Pe derdeluş cădeam, eram uşoară pradă,
Spre vale ne opream la buza unui mal.

Copilărie cu farmec de poveste,
De ţară îmi e dor şi de ai mei bunici,
Se pierde tot, nici casa nu mai este,
Suntem străini acolo, suntem străini aici.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Doamne, când e alb şi rece
Duhul tău de peste sate,
Fă-mă sania ce trece
Pe troienele-ngheţate.

Doamne, fă-mă iar copil
Şi colinde iar mă-nvaţă
Ca să mai pornesc umil
Spre coliba ta de gheaţă.

Să-ţi colind că te-ai născut
Şi să plângi de bucurie,
Să te las apoi, tăcut,
Sub întinderea pustie...

Doamne, doar atât mai cer
Mamei, Tatălui şi Ţie:
Să rămân al tău în ger
Îmbrăcat în haine albe

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit iarna

Peisaj de iarna
A venit iarna tiptil
Intr-o zi de dimineaţă
Şi mă bucur că-s copil,
Mă voi da pe gheaţă.
Arborii sunt Incărcaţi
De ninsoarea ca un pluş,
Toţi copiii Incantaţi
Fug acum pe derdeluş.
Casele parcă-s pudrate
Alb afară-i totul,
Vantul aspru chiar de bate
Nu ne-ncurcă jocul.
La ferestre zambitoare
Se iţesc muşcate,
Săniuţa seamăn n-are
Rad pe săturate.
Gerul uite mi-a lăsat
In obraji bujori,
Sunt copil şi am uitat

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Batali din Copilărie, dalbă floare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Cad zăpezi, curat, pe ramuri şi pe patimi omeneşti
Mâna Domnului aşează flori de gheaţă pe fereşti.

Peste tot urâtul lumii, neaua cade dinadins
Şi pe noi, iubito, parcă, pe la tâmple lin ne-a nins.

Dor de sănii mă îmbie să-mi pun caii minţii-n ham –
Dar hălăduiesc pe dealuri – doar în gând, privind pe geam.

E un alb de puritatea aripilor îngereşti...
Unde e, acum, bunica, să mă-mbete cu poveşti?

Parc-aud, venind din vremuri, chicotind un clopoţel
Şi mă arde-n piept dorinţa de-a mai fi copil niţel.

De-a-mbrăca, pe înserate, haina groasă, zgribulind
Şi-apoi, de-a porni colindul, pe la geamuri lin cântând.

... Nimeni n-o să-mi dea, vreodată, anii-aceia înapoi...
Azi, colindul meu e searbăd – de tristeţi şi de nevoi

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul alb

ninge ca în poveşti, o ninsoare pufoasă
se aşterne peste munţi şi peste văi
copiii poznaşi au ieşit din casă
pocnesc din bici în ritm de zurgălăi.

pe dealurile albe au făcut derdeluş
se dau cu sănii din vară lustruite
privesc pe fereastră prieteni de pluş
ore de veselie nu vor vrea să le uite.

e vremea şezătorilor lângă focul din sobe
se deapănă tradiţii şi se cântă doine
plăcinta de dovleac îndulceşte verbe
satul se înveşmântă cu argintate haine.

o lume de basm pătrunde între jerbe
e anotimpul alb care dezleagă taine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă. Priviri de pe marginea drumului

azi am intrat puţin prin copilărie

albă şi rece era ziua în care
îmi plimbam anii
zăpada adormită pe garduri
îmi ţinea zâmbetul rotund
nu era frig
derdeluşul pustiu îşi lăsase urma
pe talpa saniei suită de tata în pod
mă necăjea doar gândul ros precum sfoara
împuţinată de la capătul de care
trăgeam cu tata

dar unde e tata...

în jur multă linişte
am nevoie de linişte

greu de înţeles de ce nu
a schimbat sfoara

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stresul Iernii

Zâna iarnă e stresată,
Nu mai vine ca o dată,
Veselă şi cumpătată,
De zăpadă încărcată,
Se lasă mult aşteptată
De copiii ce-o adoră
Şi să vină o imploră.
Şi Moş Crăciun e supărat,
De când vine pe uscat,
Fiindcă este învăţat
Să vină cu săniuţă,
Nu cu cai şi cu căruţă,
Când este prea încărcat
Cu cadouri pentru brad.
Zâna iarnă tulburată,
Ori lasă zăpada toată,
Ori, o amână pe-altă dată
Şi aşa cum am mai spus,
Zâna iarnă e stresată
Fiindcă-i foarte poluată,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii sunt cu Moşu-n prag

Vine Crăciunul, se repetă
Sub crucea vieţii an de an,
Ne pune-n suflet ban cu ban
Şi câte-o stea inteligentă.

Simbolul ei în vârf de brad
E rod ce duce mai departe
Tradiţii în oraş, în sate,
Prin adieri cu suflet cald.

E sărbătoare până-n cer,
Culori şi zâmbete în ton
Îl pun pe Moş Crăciun în tron
Pe-o săniuţă de mister.

Cu bliţul amintirii renii
Spuzesc zăpada în copite
Şi-n limpezime de cuvinte,
E forfotă în miezul iernii.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge alb

Nu mai ninge inimilor noastre acelaşi cer violet,
Şi nici săniile nu ne-au mai rostogolit pe acelaşi derdelus,
Avem zăpezi de gânduri mari şi creştem doruri mici.
Tu ai mai fi avut o mirare până să zbori,
Eu aş mai fi avut un veac de-ntrebări.
Rădăcinile acelui nuc bătrân şi azi mă trag de plete.

Ca să nu mă găsiti- mereu veti şti unde sunt:
Umbra bunicii mă ascunde sub poale...

Ninge alb numai în gradina mea de vis,
Peste ceasurile tulburi ale zilei,
Peste ochiul dusmănos al celui ce stă strajă mortii mele.
,, Mi-ai face un dar'', i-am zis candva,
Şi-n nopti de avatar, el învată în şoapta să mă omoare,
Pană ce umbra mea va creste şi umbrele bunicilor se vor lăsa,
Ca un văl de aripi dantelate peste un râs de copil.

Luna veghează din vârful nucului,
Imnul de Lebadă al grădinii,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

te văd mereu venind aievea
pe drumul fără de hotar
cu părul alb... cu glas molatec
si aducând-mi câte-un dar
eu te-aşteptam copilă fiind
ştiam că nu eşti Moş Crăciun
aveai o sanie... doi cai...
si-atunci şi azi bunic îţi spun
si dacă nu mai vii la mine
eu stiu că nu poţi să mai mergi
ţi-aduc în dar o Crăciuniţă
desprinsă parcă din poveşti
e fiica mea şi-aş vrea de poţi
s-o ţii în braţe pe genunchi
aşa cum stam eu altădată
în urmă cu ani mulţi....
acum în ziua de Crăciun
mă bucur că suntem iar toţi
părinţi. bunici, mătuşi şi unchi
cu toată ceata de nepoţi!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!