Poezii despre creier și lumină, pagina 3
Cioara două legende
I
Negru era cel fără ochi;
Negru era conținutul limbii;
Neagră era inima;
Negru, ficatul, negri plămânii
Incapabili să absoarbă lumina;
Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,
Negre, mațele împachetate în cuptorul lor;
Negri erau de asemenea mușchii
Care zvâcneau să iasă la lumină;
Negri, nervii negru, creierul
În temnița viziunilor ;
Negru mai era sufletul, bulboană imensă
A plânsului care, sondând, nu-și poate
Defini propriul soare.
II
Negru este capul vidrei, ridicat.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un timp fără suflare, un creier rămas gol
Un soare decedat și-o lipsă de lumină,
Un râu care se-ntoarce în fostul lui izvor,
În inimă și-n gând, tăcerea va să vină,
Iubindu-mi amintirea, mă pregătesc să mor.
Un vis neterminat și-o dragoste pierdută,
Un cer care-și aruncă odrasla în pământ,
Un dor incinerat, o umbră tristă, mută,
Cenușă risipită de nemilosul vânt.
Un doliu sideral și-o cumpănă stricată,
Un vers slăvind iubirea, zadarnic protocol,
Mister elucidat, speranță expirată,
Un timp fără suflare, un creier rămas gol.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reliefare
Întunericul acesta ca un scalp
și tu nervos, simulînd tăcerea
dintr-o nervoasă sală de lectură,
e doar plăcerea mea de-a sta
aici,
la cald, după ce-am tras tot
soarele pe gură, să urmăresc
cum dragostea te ia de guler
și te-aruncă prin unghere de
grimase,
apoi îți dă țigări și vin,
și timp pentru cocoașe și uitări.
A fost un accident să te cioplesc
din propria mea carne extradură,
din propriul meu creier expirat,
ca să devii o lume ambientă.
Ești negru la culoare ca pămîntul.
Ești mediu de statură ca soldații.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet shakespeare-ian II
(Pentru Daniela O.)
Am cizelat versul, măiestru,
Măcar o dată să mă bagi în seamă
Dar chiar de-aș fi și ambidextru
Sculpura-ți în cuvinte mi-e profană.
Cu ochiul cercetez ce nu pot încă
Prin simț tactil în creier să imprim,
Căci valul iar se-abate peste stîncă
Și-ncet o erodează în sublim.
De-aș ști c-a mea privire temătoare
La fel de-ncet se conturează, iar,
Va naște în cuvinte-asurzitoare
Al tău portret doar din lumini și har...
[...] Citește tot
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neclintit
stau de un veac
înfășurat într-o pânză
putredă pe ici pe colo
căzut în nirvana pe stânca mea
bătut de vânt de soare
de ploaie de gerul năprasnic
levitez alături de vulturi
de zmei de norii neliniștiți
de constelațiile fixe
mă diluez într-o nebuloasă
revin pe stâncă deși nu m-am mișcat
uneori sunt copleșit de nostalgie
și de durere după ce văd
atâtea drame în jur
mă joc uneori cu mintea
cu trupul unei femei
pătrund în locurile ei intime
o posed cu destrăbălare
e sclava mea și creierul ei
vibrează la solicitările mele
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La soirée
Eram în pană acută de orice inspirație
și-am ascultat, pierzându-mă, "Când vine seara
și lumini se aprind..."... Mi-am regăsit tentație
călătorind în minte cu-ochi deschiși pe stradă, vara.
E frig afară, că-i februarie și-i dulce cald;
sunt c-un tricou și-s în bermude, e gol
pe asfalt și-i liniște și cerul e-un smarald...
Doar glasuri tinerești se-aud pe lângă mall.
Pășesc, doar creierul, pe "Septième Avenue"
și mângâi o aurie de Stingray Corvette
ce-am luat-o ieri așa "à la première vue"...
O simt și acum, o fericire... A trecut Yvette!
Sunt la Laval, în Chomedey, îs "dans la trentaine",
bătrân că-s iar la studii-n Saint-Hyacinthe
aproape la sfârșit de an... Mă umflu-n pene
să-mi inspir bucuria... Parc-ating ținte, cent cu cent!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, Lumy...
Vino, Lumy, ia-mi melancolia,
Scapă-mă de greul întristării,
Pune-mi capăt, Lumy-nsingurării,
Tu mă înfioară, iar, cu poezia...
Din amarul sângelui mă scoate,
Lacrimile-mi, vino, le dezgheață,
Vino, mă sărută cu dulceață,
Scapă-mă de dorurile toate.
Vino, ca o rază de lumină,
Ochii-mi melancolici te invită,
Vino, Lumy, vino și-mi recită
Versul lin, ce chinul îmi alină...
Lumy, vom sorbi din nou delicii,
Chiar reinventa-vom voluptăți,
Așa cum făceam și-n alte dăți,
Ia-mi, te rog, din creier, toți piticii,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ziduri...
Între zidurile sufletului
Zac morminte de oase
Îngenunchind de dureri și angoase.
Zac stele ucise de somnul de veci...
Peste aceste morminte nu ai voie să treci!
Se zbat între ele luminile gândului
Risipit în neant.
Când tu te-ai culcat,
Alte lumi își deschid poarta sculptată în zid.
În vidul Universal,
Fericiri ți se-arată.
Este-o lume de piatră, alunecoasă și rece,
Un mormânt peste care,
Când te vei trezi, n-ai să mai poți trece.
Gândul te va purta uneori,
Peste-a timpului vămi,
Acolo unde n-ai curajul să mergi...
Căci pentru tine dincolo de viață
E doar moarte... nțelegi?
Nu vezi ploaia de îngeri
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-vă din lumină
Călătoream dinspre apus spre răsărit
și am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecțiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieții săpate,
și mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviințați
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
și-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiți de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit și am descoperit
ce inutili în inserțiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Releu
din boxele mele cresc cireși japonezi
parcă aș pune de temelia unei case
deși firii mele n-ar rezista nicio construție
parcă aș trăi cea mai complicată
formulă matematică deși n-am știut
niciodată să-mi număr nici măcar degetele
dezinteresul
pe care mi-l cultiv față de tine dă roade
țipă ca lumina în becuri
știu că în ochii tăi
semăn perfect cu un animal de schimb
ajuns la un stadiu înalt de evoluție
stau în birou lîngă un geam deschis
zgomotul mașinilor care trec fără încetare
la fel ca și ploaia neagră
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creier și lumină, adresa este: