Poezii despre durere și gânduri, pagina 3
Vis pierdut
Undeva, printre rânduri
ne-am întâlnit.
Ce beție!
Plecasem în gânduri
cu aripa
frântă.
Timpul mi-a lipit-o,
să-ți pot îmbrățișa
durerea.
A urmat un dans
de nori
de fum și cenușă.
Plouă și pământul
se îngrașă iar
cu regrete tardive.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de-o clipă
S-a întunecat și plouă.
Dus pe gânduri, în tăcere,
Migălesc o formă nouă
Pentru vechea mea durere.
Tu tiptil vii pe la spate,
Nici te simt, de lin ce-aluneci,
Cu mâini moi și parfumate
Dulce ochii mi-i întuneci.
A ținut o clipă doară
Și în veci n-o să mai vie...
Unde ești, sfântă comoară
De noroc și poezie?
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Romania pitoreasca. Schite si povestiri" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Pânze
apele-nstelate ale nopții
atâtea țărmuri pe care n-o să le atingem
vreodată
din înălțimi
gândurile celor plecați coboară spre mine
ca firele unei scumpe și dureroase
țesături.
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Întins pe spate,
Cu ochii ațintiți spre cer,
Atâtea gânduri și dureri!
Când totul devine efemer,
Omul modern devine putred.
Vine artistul anonim
Și pune câte o fereastră în suflet!
poezie de Aurel Rapa (5 martie 2018)
Adăugat de Ina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripție pe un sărut
trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei șoapte
să mă vindece de noapte
și să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
și la vad de lună seacă
gândul roșu să mă treacă
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu două fete în poemă...
Poem interior: gândire
Tenace, surdă, fără chip,
Țâșnind din inimă, lucrând
Carnea și spiritu-n iubire.
Poem exterior: obraz
Și muzică, aripi de flăcări,
Ce-l poartă-n spațiul adâncit
Către lumina fără nori.
Sunt eu, ești tu, o dublă temă
Limpede-avânt, durere sumbră -
Cu două fete în poemă,
Unite cu-n sărut în umbră.
poezie clasică de Pierre Nothomb din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți îmbrăcate în mătase albă
Nopți îmbrăcate în mătase albă
În sufletu-mi se-așează liniștit
Mi-e gândul somnambul și obosit
De nopțile ce s-au țesut în salbă.
Însingurat ca floarea cea de nalbă
Care în loc stingher a răsărit
Îmi pare că-n destin s-au contopit
A mele gânduri și cu noaptea albă.
Mă tot întreb de răsări-va soare
Aducător al timpului senin,
Cât va mai fi până atuncea, oare?
Aștept doar în durere sau suspin,
Speranța zilei tămăduitoare
Ce-alungă noaptea albă și-al meu chin.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet în derivă
Mă troienesc părerile de rău
în gândul ce-a-nvățat de ieri tăcerea,
Suspinul se îneacă-ntr-un izvor
de lacrimi ce adună-n el durerea.
Pe margini de tristeți îmi sprijin capul,
de-atâtea griji ramân pe gânduri dus,
În locul unde-am rătăcit speranța
stă timpul meu cu fața spre apus.
Zbuciumul tremură de-atâta caznă
să-mi strângă albatrosi căzuți în mare
Și să-i îngroape-n sufletu-n derivă
ce și-a dorit doar un crâmpei de soare.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să nu stingi lumina,
sincer îți spun,
mi-e teamă
de întunericul
din gândurile tale...
Lasă-mi
un minut de liniște,
să pot adormi
această durere,
să pot smulge din inimă,
timpul nostru...
Fără să vrem,
mergem înainte.
Înaintea noastră...
e moartea...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul gândului uitat
E doar un gând, și-l port ca pe o taină
ascunsă printre straturi de tăcere,
așa cum, uneori, o nouă haină,
maschează-n bucurie o durere.
Va fi mereu un gând, lipsit de graiul
ce ți-ar aduce vorbe nerostite
din care-ai înțelege cum e Raiul
de dincolo de corpuri dezvelite.
Îți mângâi pielea fină cu tandrețe,
și îți alint privirile cu mine.
În voia lor, șuvițele-mi răzlețe
ating un trup cu formele divine.
Te recompun din amintiri răzlețe
și te iubesc în gândul meu cu tine.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre durere și gânduri, adresa este: