Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

forță și timp

Poezii despre forță și timp, pagina 3

Capsula timpului etern

dimineața e o nouă recoltă
de șoapte visate din zei
uimiți de forța de a deschide
Ochii

noblețea umbrei lor
strecurată în mușchii pleoapelor
ar putea deforma orgolii
Apuse

printre marile trezirii
seculare în față cu mintea
ziditoare de fantasme
Nepământești

doar ritmul înnămolit
între avalanșele de pulsații
suferă de gelozie zidind
Fugarul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Nu mai cere nimic

A venit vremea frigului de-afară,
Precum și vremea frigului din noi,
Aceleași neguri vechi ne uzurpară
Și ne-au târât cu forța în noroi.

Nu mă înșală ziua însorită,
Căci îi urmează gheara nopții reci,
Văd umbra ta, de lună alungită,
Spre alte-mbrățișări cum te petreci.

Nu se mai cere mâna sărutată,
Nici sânul dezgolit și alintat,
Iubirea e o pasăre plecată,
Iar cuibul ei de ploi e inundat.

Și, nu știu cum, dar te-am lăsat în urmă,
În timp ce umbra ta, încet, se curmă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O privire de pe Taishan

Ce aș putea spune despre Marele Pisc?
Ținuturile de demult sunt pretutindeni verzi,
Inspirate și stimulate de respirația creației,
Cu cele Două Forțe echilibrând zilele și nopțile.
... Îmi dezgolesc pieptul către porțile norilor,
Îmi încordez vederea urmărind zborul păsărilor spre casă.
Când o să ating piscul pentru a cuprinde
Toți munții într-o singură privire?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurgul duhurilor pierdute in etern

Sufletul nopții ne cheamă
Printre demoni și morminte
Spiritele ne atrag prin forțe divine
Viață nesfârșită de apoi abia acum începe
Iar totul se termină în amurg

Printr-un etern nesfârșit
Dintre spațiu și timp
Duhurile pleacă urechea la strigarea noastră cu suspin
Învăluite de ura... se odihnesc în eternul somn

Urzela timpului ne cuprinde
Fără să ne gândim la cele mai importante lucruri
Materia murdară ne atrage spre rău
Dar nu realizăm că vom fii doar niște duhuri în nesfaristul amurg

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Forța cuvintelor

cuvintele îmi dau întotdeauna forță
înțelepciunea curge cu vorbe de duh
îmi luminează noaptea ca o torță
pe aripi de vis plutesc în văzduh.

adesea cuvântul e un fel de toiag
mă sprijină să nu cad în bezna adâncă
construit de meșteri din trunchi de fag
înlătur cu el obstacolul- stâncă.

cuvintele-s lumină mă țin noaptea trează
sunt ninse de stele ascunse-n poeți
îmi spune și Luna să nu-mi fie groază
de jocul umbrelor extins pe pereți.

cuvintele cheie credința mi le-a dat
hristice învățături am aprofundat.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Să nu întrebați

Să nu mai întrebați de sufletul meu!
Nu vă voi recunoaște.
Între noi s-au înălțat munți de ceață.
Mă voi reîncarna într-un alt trup
Și îl voi investi cu forța visului meu.
Da-ți-mi înapoi timpul
Și timpul vă va aparține!
Chiar dacă voi purta un alt nume aici, pe pământ,
Voi nu veți cunoaște
Faptul că mă voi ascunde în el,
Devenind frază divină
Ce acoperă cu sine cenușa trecutului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeul sonor

Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Logodna la rece

cu farmece e-terne bătrânul acesta își face din ne
vinovata copilă o pușculiță de porțelan: rafinat
piciorușele ei patinează pe polița
de asigurare a fericirii perverse a monstrului re
condiționat (?!) înainte cu o
oră la rece ca vremea finită de toamnă să-l bage
cu tot cu durerea din oasele craniului de scanat
după unele gratii – subțiri: trase ca
printr-un inel de logodnă... de forță minoră

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România

Iată, încă o țară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moștenitoarea și-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forța Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menținând națiile-n spațiul circumscris

Dreptului și frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreață Romă, pe victima multor necazuri și probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.

O, Neam Latin! Datoria noastră sporește zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiției pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!

Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ți, oricum, întreg rămâne!


[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Timp și destin

TIMP ȘI DESTIN

O, cum se duce timpul pe căile astrale
și-n fiecare clipă ne poartă prin destin,
lăsând-ne în gene repere ancestrale
să jaloneze calea urmașilor ce vin.

Astfel ne trece viața, cu bune și cu rele,
fără să știm, anume, ce fi-va după noi,
călătorind cu gândul spre neștiute stele
la mii de ani lumină-nainte sau-napoi.

N-ajunge nici lumina acolo unde gândul
ne poartă într-o clipă prin spațiul infinit,
să ne aducă taina ce-a zămislit Cuvântul
la marginile lumii în timp nedefinit.

Cuvînt-dumnezeire, ce arde ca o torță
în sufletele noastre, orfane pe pământ,
ca să primim în cuget nemuritoarea forță

[...] Citește tot

poezie de din Timp și destin
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 3 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre forță și timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook