gânduri şi plăcere

* * *

Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Şi nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.

Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.

Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeţii amare nimic n-a rămas.

În duh e bucuria, in dorinţi gândul lumii de-apoi
Beţie în care te-ai pierdut şi nimic n-a rămas.

Ey, paharule, aferim, şterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.

Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii şi priveşte
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul cuvintelor şoptite

M-am rupt de liniştea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor şoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.

Nopţile din culori adorm în tablouri,
întunericul se preface în umbre de fantome
pierdute-n extaz de plăcere.
Limbi de şarpe pe fiecare urmă de foc
încerc să adun de pe miriştea timpului
în care se aprind lămpi de stele
şi mai departe moartea face tumbe
de bucuria veşniciei rămasă acasă.

Doamne, cât hazard mi-a crescut pe umeri
de mă apasă şi-n somn,
visele încearcă să-mi arate raiul
şi mă trezesc înainte să-l văd.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbii

O, suflete, priveşte-i! sunt trişti şi singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Ţintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neştiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe faţa lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii şi-i îndreaptă spre larga depărtare
Şi-aşa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu şi-o-nclină.

Se pierd prin noaptea soră cu veşnica tăcere...
Tu râzi şi cânţi, cetate cu lacomă plăcere
Şi voluptatea vieţii cu frenezie-o sorbi.

Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu paşii grei
- De ce-şi ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scripetele [The pulley]

La început, pe om când l-a creat,
Având în jur doar daruri minunate,
Domnul a zis: "Să-i dăm tot ce-i de dat
Şi-aceste bogăţii împrăştiate
Să stea-n el necurmat".

Şi cea dintâi, puterea se iveşte;
Apoi vin frumuseţe, gând, plăcere.
Când toate-s date, Domnul se opreşte,
Văzând că din întreaga Lui avere
Odihna zăboveşte.

"Căci de m-aş apuca", şi-a zis în sine,
"Să dau şi-acest odor la creatură,
Ar adora ce are, nu pe Mine,
Şi şi-ar găsi odihna în Natură;
Vom pierde, şi nu-i bine".

"Lasă ca toate astea să le ţină
Dar cu oftat şi chin să le păzească;

[...] Citeşte tot

poezie de George Herbert, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloană glorioasă, ce susţine...

Coloană glorioasă, ce susţine
Speranţa noastră şi latinul nume,
Pe care-n drumu-i n-a fost a-l supune
Iupiter cu furtuni de groază pline;

Aici palate nu-s, ci-aici mi-i bine,
Că am alături pinii şi stejarii,
Şi iarba verde, şi-ncă munţii, marii, -
Şi muza triumfând aicea vine.

Gândirea clară către cer s-avântă
Şi-n dulcea umbră-a nopţii se aude
Privighetoarea, cântul trist ce-şi cântă;

Din inimă Amorul îi răspunde,
Ci plină nu-i plăcerea asta încă,
Căci tu, Seniore, eşti pe nu ştiu unde.

sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti întrupată din plăceri nebune

Eşti întrupată din plăceri nebune,
Din nefireşti atingeri... şi din flori,
Din tot ce e frumos şi nu se spune,
Din taine, din peceţi şi din comori.

Eşti hărăzită... viselor de noapte,
Ce ard în mine patimi şi dorinţi,
Topindu-te în răsuflări şi şoapte,
În braţe mătăsoase... şi fierbinţi.

Eşti plămădită din sfinţite taine,
Din sentimente, lacrimi şi cuvânt,
Din sâmbure de dor şi clipe faine
Din pasiuni, speranţe şi avânt.

Eşti zămislirea gândurilor toate,
Chemarea inocentelor iubiri
Timpul lăsat a ne seduce... poate
Sau veşnicia pusă-n amintiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul nostru

De-ar fi să îţi descriu un fir de dor,
sau forma şi culoarea unui gând,
aş face-o cu plăcere, ca şi când
eu însumi aş fi dor, sau gând, sau zbor,

Dar dacă-mi ceri descrierea s-o fac
la ce simt pentru tine, mi-ar fi greu,
căci nu pot, dintre noi, să rup un eu
cu care să încerc să-ţi fac pe plac.

Nu-mi cere, aşadar, să îţi pictez
iubirea mea, sau sufletul, în vers
şi cere-mi doar un gând să creionez.

Iar dorul, aş putea să-l desenez
ca un ecou îndepărtat şi şters,
departe, într-un colţ de Univers.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu (7 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Îmi esti un erotic vis,
O scânteie,
Un luceafăr,
Eşti un drum spre paradis.
O iluzie,
O durere
Excitată de un gând.
Gem uşor
Şi din plăcere
Scurg un haos,
Când îmi eşti pe primul rând
Mă doare plăcerea până la os,
O, al meu luceafăr sfânt.
Mă iubeşti cu sânge rece,
Îmi dai cosmos,
Îmi eşti noapte,
Suflet stors
De durere şi plăcere ce nu-mi trece
La freamătul unei şoapte
Ce amorul o ascultă,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionelahondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fornicaţiei

Ţi-a ars concupiscenţa prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
şi dezbrăcaţi de vise, chiar vântul din poiană
îşi arunca mânia spre-al nostru gând febril.

Ştergând sudoarea frunţii, te-apleci cu buza-ţi lungă
spre elixirul vieţii. Ca trasă prin arcuş
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ţi ajungă
plăcerea de la vale şi până la urcuş.

Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
şi norii, laolaltă, coboară – tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbuşeşte-n lampă
şi-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.

"Al tău, pe veci, «ibovnic» şi vârf de armonie",
am scris pe sânu-ţi moale c-o pastă alburie.

sonet de Ionuţ Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbracă-mă de tine...

Disimulezi plăcerea când de-al tău piept o limbă
Încolăcită, sfoară, te-atrage din Eden
Şi-ţi încălzeşte duhul - purtării tale-i schimbă
Portretul de fecioară. Eşti toată-un erogen
Abis în care gândul mi-l adâncesc în taină
Şi-aplec cu dânsul teama de-a nu te fi lovit
C-o pasiune strâmbă, purtând precum o haină
Golaşu-ţi trup ce fi-va de ochiu-mi istovit.
Din solitare dâmburi voi ridica stindarde,
Stabilopozi, columne din carnea-mi să-ţi proptesc
Iubirea ce-n străfunduri străine n-o mai arde
O alta-nstrăinare din alt nimic trupesc.
Dezbracă-mă de tine şi-mbracă-mă din nou,
Să-mi fii întotdeauna cum coaja-i pentru ou.

sonet de Ionuţ Popa (22 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!