Poezii despre interdicții, pagina 3
Incompatibilitate
Apa din vis se-ntinde... ca o apă
Cercul din vis e cerc dar marginile-mi scapă
Pomul din vis e pomul fără fruct
Cerul îl cheamă;
Pământu-ntâi l-a supt
Zborul din vis e zbor în cerc de vis
Apa se-ntinde către interzis
Și lumea mea... întinsă cât o apă
În margini de-nțeles nu vrea să-ncapă...
poezie de Mihaela Albu (2009)
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Katarsis interzis
Am spart geamul
dar poemul tot
n-a părăsit
încăperea
Gratiile
vibrează
fără cuvinte
Va trebui
să folosesc iar
interjecțiile alea
demodate
Demodate și eficiente
Hai sictir
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Femeie,
Cu trupul alb și fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârnești,
Și carnea-mi răscolești adânc
Cu voluptate, foc și gheață.
Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Și-n fața lui
Cad în genunchi și murmur:
"Pot lumi să piară,
Și munți să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi ești: Început/Sfârșitul!"
Femeie,
În fața ta... mă plec.
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Despre iubire
Autorul stresat
Cu iz de neastâmpăr
Căuta nedumerit
Însemnele scrierii
I se părea că vede
Totul în hieroglife
Alteori în cuneiforme
Până când a găsit
În sfârșit
Pe șaua străveche
Tatuaje cu dublu sens
Care descifrau
Acele scrieri interzise
Atunci l-a prins
Inspirația cu dus întors
Un înger alb
I-a deschis orizontul
Nemărginirilor
Fără tăgadă
De atunci încolo
[...] Citește tot
poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic despre iubire
Iubirea este interzisă
De cele mai nescrise legi,
La rândul ei fiind nescrisă;
Oricât citești, n-ai s-o-nțelegi.
Iubirea, când este decisă
Nu-i niciun scrib să consemneze
Nici până când va fi permisă,
Nici felul cum o să-nceteze.
Când vei citi mai sus ce scrie,
Te rog să-l iei în râs pe cel
Ce-a scris această poezie
Și să nu faci la fel ca el!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire interzisă
iubire interzisă,
sculptată-n inima mea, scrisă
cu litere de dor și fericire,
șoptită-n suflet, rostită în neștire,
secretă și năvalnică iubire,
ce doare, fericește și-ntristează...
când se-nserează,
și depărtarea se acutizează,
aș plânge un ocean de gânduri triste,
și dorul meu spre tine emigrează...
inițiale sacre, interzise,
sculptate-n inima mea, scrise
cu litere de dor și fericire,
secretă și năvalnică iubire...
rondel de Elena Vlădescu (3 mai 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuscrisul interzis
Scuzați-mă doar adevărul
scuzați-mă nu pot să mint
într-un cuvânt încape cerul
în următorul stau la rând
Scuzați-mă nu pot să mint
scuzați-mă e prea frumoasă
cuvântu-nseamnă înc-un rid
în versuri mă întorc acasă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 mai 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea negru
prea multă vară
alerga goală
prin suflet
părul tău prea negru
îmi râdea obraznic în față
știam că n-am voie să te privesc
vălul mușcă din chipuri
desfigurează vieți
săream destinul
piatră despicată
cu-o plăcere interzisă
teritoriile interioare minate
explodau
atunci mi-am auzit inima
prima dată
cum bate ca o nebună
împărțeam secunda
în clipe somnoroase
și nopțile se împrăștiau
în părul tău prea negru.
poezie de Denisse Huzum din Însemne
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi
Cioburi de vise interzise
imi străpung tălpile,
mă ard, mă supun.
Genunchii le sărută, palmele le sprijină.
Mă ridic. Continui să dansez.
Sângerez.
Visele dor. Cioburile sângerează.
Se sparg in zeci de alte cioburi,
fiecare jertfind câte o picătură de sânge
spre a-mi hrăni visul.
Infinite cioburi hrănesc un vis
al cărui sfârșit e proiectat în fiecare ciob infinit
același, altul, mereu al meu...
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni în cuști
stăm în cuști
am uitat să simțim, să trăim
nu vorbim, muncim zi de zi
fără să știm de ce și pentru ce
în tăcere, fără odihnă
biete albine istovite
ne este interzis să gândim
pe brațe plânge sudoarea
am uitat să visăm, să zburăm
un porumbel rănit într-o cușcă ruginită
sau vite tăcute ce merg în cor spre abator
aici am învățat să mor în fiecare zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre interdicții? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre interdicții, adresa este: