Poezii despre interdicții, pagina 4
Lui Omar Khayyam
Khayyam îmi ține de urât în noapte.
Și el e singur veșnic călător.
Aceleași întrebări și eu le-aș pune.
Răspunsul însă n-are viitor.
Mă-ntreb și eu cum s-a-ntrebat și el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naștem și murim mereu
Și doar regrete risipim în urmă?
De ce iubim iubire interzisă?
Și cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanța vieții e și-așa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbrațișat?
poezie de Viorel Mitea (18 august 2009)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă te-aș împărți cu întregul ai ieși un minus adânc,
dar clar ai însemna un rest vag,
Ai însemna ceva.
Dacă te împart cu o jumatate,
Te pot întâlni în cîte o zi să afli despre adunate,
Despre urme și umbre, despre neluate.
Dacă te împart cu mine pot spune că suntem un întreg.
Ai putea să te aduni de prin spații închise,
Din limite și universuri, spre lumi interzise...
Până spre azi, prezentul infinit al gândului meu.
poezie de Silviu Petrache (11 noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arată-mi dacă...
dacă pot cu ultima din ușurințe
să te învelesc în plapumă de vise
arată-mi măcar una din legile nescrise
ce-mi interzic aduceri de aminte
dacă mai pot cu razele de soare
să te dezbrac de clarul lin de lună
arată-mi omul care va să spună
că sunt călcat de soarte în picioare
dacă mai pot să fredonez cu duioșie
o doină ciobanescă de la munte
arată-mi curcubeul ce-l dorești ca punte
de-a lungul valului de suplă veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (9 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Vise ucise
Poezia e un munte nemaivăzut
Când sus, ajungi de pană ostenit
Luneci în van îngândurat
În praf în talgerul lui Eol balansat
Căutând sensul destinului primit
În cuvinte născute în vise
Pe file cu cerneală ucise
De clipe în lume interzise
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt bărbatul...
Toate lucrurile se destramă-n timp,
Doar amintirile nu vor să moară.
Am ajuns deja la vârsta bătrâneții;
Fetița mea este o tânără doamnă,
Dar în mintea mea e tot un copil.
În mintea mea sunt încă un om tânăr,
Care va face lucruri interzise,
Care va accepta toate provocările
Care va trece dincolo de toate limitele,
Care va arunca grijile în aerul însorit al zilei,
Căruia-i place să treacă prin foc.
Eu sunt bărbatul care spune copilului său:
Ai grijă... ai grijă... ai grijă...
poezie de Autor necunoscut India?, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flirt
Străfulgerare de sclipire
cu insistență etalată
de privire...
De anturaj, imagine furată!
Prima secvență de amor
în ambient secret de interzis,
stăruitor...
De aventură, sau promis.
"Fin" în speranță de iubire
ratată-n vis neîmplinit...
Preludiu
d-un carnal nestăpânit.
Ciudat, în amintire-i fizic
la fel cum actul sexual...
Oniric,
țelul... exponențial!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vei vrea
Și când vei vrea să vii, iubirea mea,
Voi fi mereu aici, voi aștepta,
Cu sufletul în palme voi porni,
Spre Zidul Plângerii, pe care-l știi...
Clepsidra ce cândva ți-am dăruit va fi
Ceasornicul care măsoară, zi de zi,
Iubirea mea de tine, interzisă,
Dorința ce în suflet îmi stă scrisă...
Arzândă-i inima-mi, la fel cum știi,
Dacă vei vrea, iubirea mea, să-mi vii...
rondel de Elena Vlădescu (27 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre tine
Alerg, mă pierd în vise,
Pătrund în locuri interzise,
Zbor, spre înălțimi cerești,
Pe-un drum unde întâlnești,
Inimi care tot se frâng,
Ca o frunză, toamna-n vânt.
Iubiri aprinse, iar se sting,
și-n suflet îmi ramâne frig.
Te caut să ramâi aici,
Să mă iubești, să mă ridici.
Să existe între noi,
Doar cerul pur, uitat de ploi.
poezie de Bianca Avrămică (5 ianuarie 2009)
Adăugat de Bianca Avrămică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de praf și caniculă
La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Port embrioni în cutia craniană
sarcini nedorite din iubiri interzise
știu că nu e creștinesc
dar mi-aș chiureta visele
până la sânge
să nu mai fac dragoste cu iluziile
să nu mai iubesc imposibilul
oricum nu știu nimic din nimic
asta nu înseamnă că sunt prost
doar că nu mă abțin
să trăiesc
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre interdicții? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre interdicții, adresa este: