invidie

Atica

Urăsc orice piatră şi invidiez
orice bucată de materie;
n-apuc să mor şi înviez
şi mi-e urât şi mă sperie
liniştea sinelui lor
strâns cu însuşi în braţe...

N-apuc niciodată să mor.
Am feţe, am faţe,
am ochi, ochiuri de apă
în care se azvârle Ofelia, nebuna,
şi nimeni n-o scapă, nimeni n-o scapă,
n-o trage la sine nici luna.

Să se iubească deci sinele cu sine,
singuratece cu singuratici,
dar ia-mă Doamne tu pe mine
Şi du-mă în ţărmurii mării, în Atici...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Señora Oriana către Dulcinea del Toboso

O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ţi-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.

Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorinţa, vie fără de-ncetare.

De-aş fi scăpat şi eu la fel de castă
Lui Amadís din braţe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,

Azi n-aş şti ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărăşie, dând plăcerii cote.

sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoială

chiar şi atunci (mai ales atunci) când ţi se pare că

toţi zeii te-au părăsit - închide ochii apoi deschide-i larg

chiar dacă un înger de serviciu (paznic) rămâne lângă tine –
răspunderea lor nu este egală cu obişnuita noastră
solidaritate comună

pizma şi invidia le sunt necunoscute de aceea înainte
de a ridica glasul împotriva judecăţii divine inspiră adânc –
gândeşte-te la adevăr milostenie şi frumos

şi la nimic altceva – că nu-ţi este dat mai mult decât mai mult

poezie de Magdalena Wegrzynowicz-Plichta din Artefakty (2015), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii?

Mereu se întâmplă altceva, mai important,
când vorbim despre noi:
o eclipsă totală de lună, pe undeva,
furtuni de nisip
într-un ochi verde de invidie,
în apusul dezacordat nişte ploi...
Tu şi cu mine,
nişte răspunsuri: ce va fi mai apoi?

poezie de Claudia Topa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidel muzei

Acest poet, puţin tehui,
Nu ştie ce-i un plagiat
La alte muze nu s-a dat,
Că-şi vede doar de muza lui
Colegi poeţi, avea destui,
Cu muze de invidiat,
Ce l-au curtat, l-au adulat,
Au vrut să-i facă şi statui
Dar el microbul n-a luat,
Că e imun la plagiat.
Blamat cu: "nu ţi-ar fi ruşine"!
Că se inspiră singur cuc,
L-acuză muzele străine,
Că e poetul eunuc!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tuse cu subînţeles

după ce m-am gândit
mi-a venit chiar să plâng:
cine sunt eu? m-am gândit
iar în gât
râdeau prosteşte nişte bomboane expectorante
(?!)
nu am o viaţă de invidiat
m-am gândit
şi după ce m-am gândit
parcă am supt la bomboanele alea
şi am tuşit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii care se iubesc

Copiii care se iubesc se-mbrăţişează în picioare
Lângă porţile nopţii
Şi trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Şi numai umbra lor
Înlănţuită umbra tremură în noapte
Stârnind mânia trecătorilor
Mânia şi dispreţul lor şi râsetele şi invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte dincolo de noapte
Mult mai presus decât lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.

poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se sinucid muscatele in fereastra...

râd muşcatele,
otrăvite în fereastră
cu invidie şi-au muşcat roşu,
roz-alb
frunza încreţită
ferestre zăbrele-însorite le despart
libertatea de-o altă libertate
sunt peste tot gratii,
peste tot unde este libertate...
de-ar fi mai puţină
n-am mai îngrădii-împărţii
o lume fără zăbrele
muşcate ce-şi iau lumea în cap
pentru libertate
n-ar mai murii de invidie
roşu, roz-alb,
muşcate otrăvite
ce plâng în fereastră,
a mea
a ta

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Slavu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când citesc despre faimă

Când citesc despre faima de eroi cucerită
Şi despre victoriile măreţilor generali,
Eu nu-i pizmuiesc pe generali
Nici pe Preşedinte-n Preşedenţia lui, nici pe bogătaş
În casa-i impunătoare;

Dar când aud despre legătura de sânge a-ndrăgostiţilor
Cum s-a-ntâmplat cu ei,
Cum prin viaţă, primejdii, ură, neschimbători,
Ani şi ani
Prin tinereţe, şi-n puterea vârstei, şi la bătrâneţe,
Cât de statornici, duioşi, plini de credinţă au fost,
Atunci devin gânditor - şi iute mă-ndepărtez, plin
De cea mai amară invidie.

poezie celebră de Walt Whitman din Din lirica de dragoste a lumii
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul bun

Acestei cărţi în care cântă
Iubirea să îi fie dat
Să te găsească azi la pat,
Tu, a vieţii mele ţintă?

În clipa binecuvântată,
Să fiu gonit de acest rău,
Chiar de la căpătâiul tău,
Cu dragostea-mi înspăimântată?

- Dar dacă după-orice furtună
Surâde viitorul iar,
Lucit de-un soare de cleştar
Pe fruntea-n flori ce se-ncunună,

Iubire să nădăjduim!
Zău, fericiţii toţi din lume
Vor invidia a noastre nume,
Atâta o să ne iubim!

poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!