Poezii despre iubire și paradox, pagina 3
Drumul spre succes
ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri și vise fără de sfârșit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin și reușit.
împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar știu că drumul spre succes e greu
înțelepciunea vieții plină de teoreme
trece de obstacole și învinge mereu.
romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristețea să reziste-n tertipuri.
cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veșniciei îmi freamătă în piept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofrandă... sau... Blestem
Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă înalț peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să închin!
Oh, ce sincer gândesc să fiu bun.
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum;
Caut bine să fac și să spun.
Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinți sau spre unchi,
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.
Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Și copiii exilați pe pământ.
Tac sfios la dușman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Himeră
Mărturisește-mi, dacă vrei, hidalgo trubadur,
Cu vers îmbietor viclean și parfumat de fragă,
Prea cunoscut de-abandonate dive ca sperjur,
Tam-nisam, paradoxal, de ce-ți sunt dragă?
Refuz enumerarea din palmaresu-ți ludic
Și gesturi gratuite, cum lesne fac codoșii,
Refuz exagerarea, chiar și-n registrul mitic,
Prefer iubirea ca un coș plin cu garoafe roșii
Refuz s-ajung în anecdote de bistrou la Capșa
Să retrăiesc abia trecuta probă de-anduranță,
Fragilă par, dar fii prudent, îmi sare iute capsa
O serenadă fie. Dar nu-ți accept nici o romanță!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Claudia Millian-Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sentiment paradoxal ...
Iubirea nu-i liman, un țărm, ori mal.
De pieptul ei se sparge val cu val.
Ma urmărește-un gând fără popas;
Nu știu de-n voia sorții să mă las.
De ce îmi este rău, când îmi e bine?!
Privesc în ochii tăi, mă văd pe mine.
Văd în adâncul sufletului meu,
Atunci când eu sunt tu și tu ești eu.
De ce se zbate-n pieptu-mi un fluture timid?!
De ce obrazul rumen nu-mi e și e livid?!
De ce când la ureche șoptești vorbe de dor,
Sufletul meu, în pripă, se strânge temător?!
Mă uit la partea goală din pahar,
Dar văd doar jumătatea cu nectar.
De ce defectele-ți nenumărate
Le trec la calități, nu la erate?!
Răspunsul e că dragostea e oarbă,-
Adulmecă nectarul ce-o să-l soarbă.
Mi-ești drag așa cum ești și n-am ce spune.
Iubirea e durere și minune.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanțuri de iubire
M-ai strâns cu lanțuri de iubire
La pieptul Tău, Isuse drag,
Așa că numai lângă Tine
Pot fi și liber, și legat.
Legat cu lanțul libertății
De Tine, Dumnezeul meu,
Sunt rob și fiu eternității,
O rază caldă dimineții
Sub ceru-nalt, și-n cerul Tău.
Că-n pagini sfinte de istorii
Cândva-ai rupt jugul lui satan
Cu sângele vărsat spre glorii,
Căzând mai greu ca piatra morii,
Pe inimi crude de dușman.
Tu-ai fost o stâncă pentru viacuri,
O punte gloriei cerești!
Când cele mai 'ncordate arcuri
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (16 martie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zona de confort
un tranșeu îngust
la marginea clipelor străpunse perfid
într-un pământ moale
lucios
unde sentimentele se taie în părți egale
iar poezia devine fagure
aici îmi instalez prezentul
pe fâșia cărnoasă
și scormonesc în adâncul țipătului
sunt îndrăgostită de durere
timpul mi-a confirmat încă o data
că nu e un gând trecător
cu posibile vindecări
ci un fapt trecut prin filtrele nebuniei
aici
în această zonă fertilă
cuvintele vor încolți
căci e timp de închinare
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conventum
O parodie distinsă,
Paradoxal aprinsă,
Frumoasă atitudine
Atacă-n beatitudine
Dar fără sterpitudine;
E numai amorul meschin
Selectat dintr-un venin,
Individual se-arată,
Pluralitate deodată,
Iubire dezarmată!
Fiasco non exegeză
Supliciu de la geneză,
Colportare roditoare,
Sentiment cu afectare
... Ură... preaiubitoare...
poezie de Vasile Zamolxeanu (28 octombrie 2010)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noaptea asta ca o serenadă
Noaptea asta ca o serenadă
Să ne-o petrecem amândoi în vis
Iubita mea cu trupul de zăpadă
Iubita mea ca floarea de cais
Gândește-te la mine sau măcar
Dedică-mi doar atât: o melodie
La colțul meu de masă, solitar
Să te văd ca prin telepatie
N-are importanță că noi doi
Unul de-altul suntem azi departe
Tot ce ne-a unit pe amândoi,
Paradoxal, ne poate si desparte
Domnule redactor de serviciu
Viața-i ca un joc la o ruletă:
Pierzi, câștigi, faci orice sacrificiu
Oferă-ne și nouă o casetă!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu inimă nebună de iubire
Tu, inimă fisurată de plânset și furtuni,
Dragoste, minciună ai știut s-aduni!
Paradox ce sunt... la capătul de cer,
În inimă-mi jelesc toate nestingher.
Inimă nebună, tu alergând mă duci
Pe culmile înalte și sub oceane adânci!
Cea-nlănțuită în cușcă a mea iubire...
Mâhnită din prejudecată, frică și rănire.
Mereu mă uit în sus și-ncerc să Te găsesc,
Dar prețul e prea scump la cât eu nutresc...
Am fost azi o zăbală a drumurilor nori
Și-am adunat de sus așa multe comori!
Tu Doamne mă alini și-mi dai și desfătare
Dintr-ale noastre ierburi albite de chemare...
Fost-am urzica vieții ce-acum o căutați,
Sunt verde-n limpezirea ce nu o mai blamați.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și paradox, adresa este: