iubire şi paradox

Rămas bun

Prieten bun îţi spun acum
La acest capăt de drum
Un cuvânt bun
Mă îndrum singur pe drum

Încercând să adun la un loc a tale poveţe
Spuse de tine când eram alături
Să nu avem regrete... Cii doar fapte semeţe
Cine să ne mai înveţe??? Privesc în lături

Iosif scrie despre tine în scriptură
Că ai fost primul om după faraon
Este a legii natură
Să ne naştem,, să murim

Viaţa este un maraton
Un Start... şi un sfârşit
Să alergăm fără abandon
Mi ai povestit. tu un om desăvârşit

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criptica reîntrupare...

Şi sunt un fenomen paranormal,
Sunt plină de iubiri nepământene...
Ceea ce pentru tine e normal,
Eu nu mă încadrez în legi şi semne.

Şi sunt cum nu ai întâlnit,
Un înger întrupat în chip de om...
Şi nu pot fi decât iubit
De către cei ce văd de sus, din pom.

Nu mă-ncadrez în ale voastre lumi terestre,
Nu sunt aici ca să exist ca voi...
Am venit doar să deschid ferestre
Să vă învăţ iubirea peste doi!

Şi sunt multicoloră în gândire,
Iubesc mai mult de infinit...
A mea ascunsă, intensă dorire
Este să te fac un împlinit...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Aş fi ales de la început aceeaşi poziţie în faţa cuvântării,
dar cuvintele s-au înfipt apocaliptic în inima anilor.
Pendulările indicatorilor temperaturii vazduhului în care creşteam viaţă
urcau pe şira spinării cu paradoxuri înnebunite de apropiere.
Ce să mai înţeleg?
Slăbiciunea cea mare vine din spatele înserării.
Puterea, tot de acolo.
S-au aşezat apele, câmpiile, văile, munţii,
pântecul vremii pe genunchii sufletului să îi încerce virtuţile zborului.
Am dezlegat tainele să cântărească atent libertatea
şi lumina m-a cântărit cât să revăd pragul amiezii.
Şi am tăcut în faţa tumultului,
cântărind în poeme negrăite, eternitatea.
Explicaţie
Nu sunetele, ci reflectarea valurilor,
nu oglindirea, ci scindarea adâncului în frunte şi piept de cuprins spectacolul apelor!
Nu dorul, ci alergarea după strigătul mării,
nu glasul viorilor concertând în filarmonica zilelor,
ci separarea în corzi sensibile, numai bune de exersat fericirea şi alte nevoi!
Nu cuvântul, ci mişcarea!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă zi trece prin viaţă

Soarele reflectă lumina pe lună
atunci când va înflori vizibil,
marea îmbrăţişează leneş ţărmul,
printre nori, toamna trage cu ochiul.
Viaţa ne aruncă, mereu şi mereu,
în furtună şi-n centrul ei.
În miezul furtunii
vei găsi un punct central
de pace durabilă,
dacă poţi ajunge la el,
asemenea pescăruşului
care zboară prin centrul liniştit,
dar nu trăieşte acolo.
Ne hrănim din acel spaţiu
fără a respinge
experienţa furtunii.
Nu putem ajunge la centru
fără să trecem
prin furtuna care-l înconjoară.
Un paradox,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (19 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret în sepia

Zilele acelea cu incandescenţe şi nestarea ta,
Lumile, portretul meu în creion...
Toate sunt doar sedimente peste care
Voi suprapune stele eliberate de gravitaţie.

Din oraş se scurge uleiul zilelor
în sepia
Şi aşteptarea se multiplică devenind un cataclism violet.
Probabil dragostea se hrăneşte la ore fixe
Cu artificii şi timpi paradoxali;
Numai tu simţi zăpezile care cresc sub cartiere, agonia firului de iarbă ce încă pulsează!

Hai să alergăm spre centrul civic,
unde vor defila soldaţi de paradă!
Să ne înnodăm inimile de Arcul de Triumf
ca nişte saltimbanci deveniţi eroi peste noapte,
liberi în oraşul cu politicieni instabili
şi cu seri nesfârşite de poezie.

Toamne şi caravane cu melancolii...

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu îngerar

"Eşti plin de vise", mi-a zis de parcă aş fi fost plin de râie,
"sunt", i-am răspuns, "de aceea şi plutesc aşa, ca o văcuţă gonflabilă din reclame"
"şi de paradoxuri desăvârşite"
"şi de gol", adaug zâmbind,
e nevoită să-mi dea dreptate, deşi nu-i convine deloc: "mda..."
Aşa începea mai mereu cearta noastră
un fel de război de o sută de ani,
îmi reproşa că pun cuvintele acolo unde nu te aştepţi
şi caută cu săptămânile până să-mi poată spune ceva,
că de multe ori plec pe neaşteptate
lăsând rezemat de geam între muşcatele rozalii un carton de la o cutie de pantofi
înfăţişând o siluetă incertă pe care scrie "eu"
că-l mângâi mai des pe Montaigne, motanul, decât pe ea,
se enervează la culme când găseşte lipit cu buburuza cu magnet
de uşa frigiderului un bilet din hârtie galbenă caligrafiat artistic:
"sunt cu Cervantes la băutură",
o să scot odată şi odată în stradă frigiderul acesta nenorocit
în care-ţi ţii morţii din romanele alea de care nu te mai apuci
în paranteză fie spus sunt cel mai prolific autor de cărţi nescrise
şi mai are o mie de motive pentru care-mi scoate ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Marius Cantemir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lungă contemplaţie în faţa ferestrei deschise spre neant

"Nimic nu-i mai tragic, într-adevăr, decât să-ţi pui rostul vieţii în afara ei, să trăieşti cu necesitatea gloriei, obscur, mângâindu-te cu vâlva de după moarte. E atât de dureroasă pentru unii această satisfacţie, încât sunt şi ei din aceia care ar simula moartea spre a pregusta judecata viitorului." (G. Călinescu)

iubesc prea mult viaţa pentru a renunţa la ea
chiar dacă lumea simt că nu-mi aparţine
trăiesc fără să-mi pot aminti
locul în care a copilărit sufletul meu

până la urmă paradoxal vorbind şi simţind
ajungi să iubeşti şi exilul acesta nelumesc
rana prin care curge
neputinţa de a fi fericit întru totul

(doar răstignirea face posibilă
existenţa concomitentă în cele patru
dimensiuni ale crucii?)

întrebări fără răspunsuri
răni fără vindecare completă
pe care ajungem să le acceptăm
şi să le iubim fiindcă

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimiri

Ne ruşinăm de actul sexual
Elogiind apoi maternitate
Şi naşterea ca pe o sanctitate...
Cât este de paradoxal.

Sex experimentăm şi lingual
Cu gusturi de fantasme inedite
Uitând de micţiunile-otrăvite...
Cât este de paradoxal.

Adulter e adesea imoral,
Perversităţile nu-s sacrilegii
În patul nupţial, ofranda legii...
Cât este de paradoxal.

Preocupaţi de apetit oral
Interesaţi de ce ingurgităm,
Ne-ascundem dacă defecăm...
Cât este de paradoxal.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paştele trandafirilor

Din credinţă-mi scriu Iubirea
pe o fantă de lumină
adorându-Ţi mângâierea,
mâinii Tale ce-i divină.

Pictograme, stinse-n valuri
ţes secundele-n ferestre,
unduite-n idealuri
rătăcite-ntre rupestre.

În chemări, duse departe,
o nespusă rugăciune
vorba-mi dulce ar vrea să poarte
de-ar putea, doar al Tău nume.

Clipa-mi pârguie privirea,
şi-mi botează roua-n flori
invocând, că nemurirea,
paradox e-n scăldători.

[...] Citeşte tot

poezie de Lusiana Drăguşin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straniu

Am frică, pentru notorietate
-Că-i sigur numai o capcană
Ce prinde totul, lasă rană-
Pedeapsă de posteritate!

Motiv, n-ar fi, de-ngrijorare,
De-ar fi, valoarea, absolută;
De n-ar nega, frumosu', o slută...
Bolnavă de infatuare!

Am strania, certă, părere,
Că lumea este-n "pic" de ură;
Din merit, face-o "aventură",
Din bine, bun, face durere!

Suntem o rasă-n interdicţie
De-a promova valori umane...
E-o luptă acerbă pe ecrane,
Pe străzi, în ziare... Contradicţie!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!