Poezii despre lux și suflet, pagina 3
Ceva,însă, nu s-a schimbat
Domnilor parlamentari, pentru ca voi să puteți trăi în lumină, îi țineți în întuneric pe cei săraci. Îi înfometați pentru ca voi să huzuriți. Îi lăsați în suferință pentru ca voi să trăiți în lux și desfrâu.
Pentru cei săraci spitalele sunt cetăți ce nu pot fi cucerite. Ei rămân pradă morții pentru că nu au bani să se trateze. Pe țărani i-ați adus în sapă de lemn. Vă folosiți de munca lor, ca să vă îmbogățiți.
E drept că tehnica a evoluat, că lumea s-a schimbat... Ceva, însă, nu. Societatea a rămas aceeași ca în vremea marelui Eminescu. Și astăzi omenirea este împărțită în "mizeri și bogați". Educația aluat-o razna. Respectul față de om, față de munca lui a dispărut cu desăvârșire. În locul lor, împroșcarea cu noroi, și chiar crima au pătruns între părinți și copii, între frați, între cei apropiați. Ce să mai vorbim despre dușmănia între toți.
Aura care odată era apanajul fiecăruia dintre noi, astăzi a devenit rugina care corodează tot mai mult sufletele, cândva curate.
Cât dezmăț, câtă cădere a magnetizat societatea noastră!
Oare unde vom ajunge? Mai există loc până unde să coborâm?
Până și vidul nu ne este suficient pentru alunecarea în hău.
Oare credința în Dumnezeu ne mai poate salva de la pieire?
poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu un pas mai aproape de cer
Pământul își ia cu regularitate înapoi
tot ce din trupu-i a fost zămislit:
cocioabe, palate, zgârie nori
și nu în această ordine...
și lutul celor care...
cu mână vrednica le-au ridicat
spre a fi cu un pas...
mai aproape de cer.
Naivă și zadarnică trudă!
Cerul este atât de înșelător!
Undeva... la orizont pare că se unește
cu Pământul.
Acolo, toate visele prind aripi
și pot zbura spre slava împlinirii!
Darnic și rodnic este Pământul
pe care-l strivim făra urmă de resentiment...
cu tot ce ne stă în putere și putință:
piciorul încălțat cu opinci
[...] Citește tot
poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evenimente triste...
Evenimente triste, mai zilnic se petrec...
Alături și cu ele, clipele mele trec.
Aș vrea să fiu neutru, să fiu nepăsător
Dar suferința lumii durerile-i mă dor.
Adânc mă întristează și câinii, ce hulpav,
Adulmecă-n gunoaie, cu-un aer trist și grav -
La fel mă întristează bețivul fistichiu,
Ce stă la colț și cere, zadarnic, un rachiu.
Trăim în vremuri tulburi și pline de păcate
Dar Dumnezeu, din Ceruri, le judecă pe toate
Și cred că dintre inșii-ngâmfați și pudibonzi -
Și boschetarii străzii îi vrea pe vagabonzi
Alăturea să-i fie, precum Lazăr săracul...
Pe cei plini de parale îi va da-n iad, la dracul.
Căci vagabonzii străzii acești nefericiți
Sunt mai curați la suflet, mai buni și mai cinstiți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Paradoxul vremurilor noastre
În istorie este că avem clădiri mai înalte, dar răbdare mai scurtă
Șosele mai largi, dar puncte de vedere mai strâmte
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici
Mai multe facilități, dar mai puțin timp
Avem mai multe titluri academice, dar mai puțină intuiție
Mai multă cunoaștere, dar mai puțină înțelepciune
Mai mulți experți, dar mai multe probleme
Mai multe medicamente, dar mai puțină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim fără nici o socoteală,
Râdem prea puțin, conducem prea iute, ne enervăm prea repede;
Ne culcăm noaptea prea târziu, dimineața ne trezim obosiți;
Nu citim cărți, privim la televizor prea mult și ne rugăm prea puțin.
Ne-am mărit averile, dar ne-am redus propriile valori.
Vorbim prea mult, iubim arareori, dar urâm prea adesea.
Am învățat cum să ne facem drum în viață, dar nu o viață.
Am adăugat ani vieții, dar nu am dat viață anilor.
[...] Citește tot
poezie de Bob Moorehead, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Jos cenzura
Împotriva cenzurii luptăm, vom lupta
Până ce adevărul se va afla
Coruptul trăind fără lux de amănunte
În vile frumoase, oare ce mai ascunde?
Sunt afceri cu droguri, cu bani spălați peste tot
Să-i ating nu are rost, nici nu vreau, nici nu pot
Mă înspăimântă durerea celor ce încă mor
Cerșind stropul de milă sau puțin ajutor
Cuvenit fiecărei zi prin lege, dar vezi
Nu-i decât legea junglei. Oare vrei să cedezi?
Te întoarce, privește, mulți se bat printr-o pâine
Te amuză desigur, doar cu suflet de câine
De aceea ciolanul vrei să-l razi cât se poate
Nu te dor oare dinții de atâta râs, frate?
Văd că teama din suflet a-nceput să te frigă
Tu mănânci pâine caldă, eu mănânc mămăligă.
Miroase a praf de pușcă și-e mucegai, miroase
Iar putregaiul, tată, ne-a cam trecut prin oase
Privim înmormântarea de vii a națiunii
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa parlamentarului român
Alergând după avere și putere-n Parlament
Se lovesc, tot dând din coate, dar nu-i doare, evident.
Nu le pasă că în lumea care i-a votat cândva,
Mor săraci în gerul aspru și în lupta asta grea.
Nemâncați, sub biciuirea și pedeapsa de a fi,
Pentru tot ce se întâmplă, vor răspunde într-o zi.
Nu cei muți, netrebuielnici, înainte vă vor sta,
Ci aceia ce puterea vor dori a o avea.
Alergând după avere și putere-n Parlament,
Pare-mi c-ați uitat Carpații... Nu veți mai fuma nici Kent!
Vreți să strângeți bani în conturi și mașini de lux. Stăpâni
Vă doriți să fiți de-a pururi peste-o mână de români.
Ați uitat de seminția și puterea geto-dacă
Ați plecat uitând pământul românesc, în lumea largă.
Voi aveți șoferi liote de pestrițe limbi, dar vai!
Gravă este lupta pentru "cașcaval, averi, mălai".
Se lovesc tot dând din coate și nu-i doare, evident
Și tot caută să urce, sus, mai sus, în Parlament.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chevrolet
Era-ntr-o zi cu soare cald,
Treceam pe-o stradă mare,
Până-ntr-un colț de bulevard,
Lângă-un hotel destul de-nalt,
Era o stație de parcare.
Mă oprii în loc pentr-un moment,
Ce-o fi acolo oare?
S-a întâmplat vre-un accident?
E plin de oameni mici și mari
Pe trotuare.
Mă duc să văd al lor secret,
Știți, firea-i curioasă;
Dar ce credeți?... un Chevrolet,
Un taxi foarte elegant,
O mașină frumoasă.
Ce să vă spun, era frumos,
O mașină luxoasă,
[...] Citește tot
poezie de Veronica Buliga (12 noiembrie 2011)
Adăugat de Veronica Buliga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă Mamei Românii pentru mult iubiții fii
În cotloane insalubre, triști, filozofăm și plângem,
Către cer, amenințare, pumnul împietrit îl strângem.
Risipirea neființei, azi în ființă se-ntrupează
Și ne pierdem în uitare... În regres se progresează.
Plâns de lacrimă acidă spală rănile murdare,
Umbre de furtuni nocive vin mai amenințătoare.
Trec îngenunchiați strămoșii, în mormânt vuiesc și urlă.
Ura-n noi se risipește... Iar sunt semne de furtună.
În cotloane insalubre, triști, filozofăm și plângem...
Prin analfabetizare, unde oare-o să ajungem?!
Frângeți ramurile vieții prin sortita sărăcie
Și lăsați înlăcrimată veșnic, maica Românie...
Întunericul se-afundă-n suflet și cu mucegai
E pavată calea vieții... Lungă-i calea către Rai!
Am primit promisiunea de-a ne fi mai bine, dar
Se tot minte, se tot fură și speranța e-n zadar.
Către cer, amenințare, pumnul împietrit îl strângem,
Risipiți printre dosare, sfânt și drept, oftăm și plângem.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împărat și proletar
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lar viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu numai gloata, Doamne, ci și eu
Când citești atent Scriptura și te lași pe gânduri dus,
din dorința de-a pătrunde înțelesu-n rânduri pus,
Rătăcind printre mistere, câteodată apelezi
la repere pământene, încercând ce-i scris, să vezi.
Să luăm, ca de exemplu, din Ioan un mic citat,
care însă te-amețește cât de-ntins e și bogat.
Spune Ioan că de s-ar scrie tot ce Domnul a lucrat
când S-a-nveșmântat în carne să ne scape de păcat,
N-ar cuprinde nici pământul, cât e el de-ntins și lat,
cărțile-n care s-ar scrie ce-a făcut El și ce-a dat.
Cugetam cu ani în urmă la versetul cu pricina,
când goneam în miez de noapte înspre casă cu mașina.
... să pui carte lângă carte... și volum lângă volum,
până umpli casa, podul, tinda, curtea până-n drum...
... să umpli apoi și strada și pe-a ta și celelalte,
tot orașu-n care stai și pe cele-nvecinate...
Asta-nseamnă că mulțimea ajutată de Isus
umplea tot Ierusalimul, țara-ntreagă-n jos și-n sus.
N-a rămas cămin în care darul bunătății Sale
să nu fi intrat să-aducă izbăviri de chin și jale...
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lux și suflet, adresa este: