Poezii despre mere și noapte, pagina 3
Iată vin colindători
Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.
Și ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Și-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.
Și-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Să vă vă mântuie de rău
florile dalbe.
Inima să întărrească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrățească,
florile dalbe.
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia de lut
Icoane pustii ard în nopți de-odinioară
Ce frumoasă eram, vine iarna tăcut;
Cu obrazul de măr, cu mijlocul vioară
De jăratec femeie, femeie de lut.
Ce frumoasă-am fost eu, numai eu mai țin minte
Vine vremea să uit, vine vremea să tac.
Cresc în suflet poveri, nerostite cuvinte,
Cu inelul din deget nu mai știu ce să fac.
Cum și lacrima-n ochi se vestește bătrână
Și zadarnic veșmânt port pe trupul sărac,
Un defunct giuvaer mai veghează pe mână
Bătrâneți care n-au pe pământ niciun leac.
Primăvară cândva, azi doar candelă ninsă,
Foșnitoare aramă, nu mai am niciun rost.
Înainte poveri, înapoi vreme stinsă:
Vine iarna tăcut. Ce frumoasă am fost...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să fiu
Lasă-mă să fiu vis din miez de noapte
Ce cuprinde gândul tău insomniac
Lăsându-ți pe buze gust de mere coapte
Și în nări parfumul mov de liliac.
Nu-ți cer mare lucru, doar să-mi dai un vers,
Aripi să mă-ntorc noaptea care vine
Și clădind cu tine un nou univers
Să trăim povești de iubire pline.
Tu-mi mai dai o viață eu, iubire-ți dau
Când răsare luna, și mă sting în zori
Renăscând în vise ce-altfel rost nu-și au,
Tinerețea plină de ghiduși fiori.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A două noapte de echinox
Anotimpuri îndrăgostite, insângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
și ierburi văratice
le regăsesc pe același pervaz de fereastră
în casă veche a serdăresei
Cândva, rostind versuri, aici,
trăiam un echinox intim, hotar
între adolescență și barbăție,
și, pentru o clipă,
păream o statuie ciudată,
despicata în două, pe neașteptate,
din tălpi până-n creșteț.
O jumătate a trupului
se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreieră, învingătoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreagă
m-am privit într-o frunză
și m-am văzut mai matur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adie vântul
mă uit cum pleci... la despărțire
nu ai schițat niciun surâs
n-ai aruncat nicio privire
doar o mușcată-n geam a plâns
privesc doi meri cu crengi lăsate
la umbra cărora ai stat
cum ai deschis poarta în noapte
cu pas ușor te-ai depărtat
tu nu ești prima care pleacă
dar niciodată n-a durut
adie vântul și mă-ntreabă
-ce e iubirea..... n-ai știut?
mi-e dor... atât de dor de tine
de clipe martore ce-au fost
în nopți si-n zilele senine
când tot în lume avea rost
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcar rămâi
Măcar păstrează-n taină, adevărul.
Nepământean... și încă nenuntit,
E singurul ce știe despre mărul
Și șarpele... ce ți l-a oferit.
Iertările-s mereu... seducătoare,
Metafore... ascunse într-un vers
Ce caută sclipiri... nepieritoare
Și-un epitet, ce nu poate fi șters.
Măcar rămâi, tăcere sau uitare,
Ispita dulce-a nopților de vis,
Incandescentă ca o provocare
În care totul, totul, e permis.
Atinge-mă ușor și mă stârnește
Cu trupul tău felin și-nflăcărat
Când fulgeră afară și trăznește,
Mă scapă de minciună și păcat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul mut
Între tot și nimic
curg cântec abia deslușit,
mi-e sete și dor
de iarba ce-ar vrea să muște din noi...
Tremură noaptea
sau luna ne arde pe glezne?
Mărul din mâini,
poartă amprenta buzelor noastre...
ah, ce-mi place
strigătul mut al trupurilor noastre
și toată beția din ele,
jocul acesta nebun
ce pare o talpă de cer
sub care ne vrem striviți...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măr...
A crescut peste noapte,
Rod de bucurie...
Un mar sădit de șoapte
Lovit de feerie...
L-am așezat pe masă,
Vis de roșu-aprins...
Și l-am ascuns în mine,
Strop de paradis...
L-am desfacut în două:
Ciudat de ireal...
Jumate era roșu...
Jumate era pal...
În sufletu-mi copil,
Crud dar dulce-amar...
L-am copt în partea pală
Și l-am pus pe cântar.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (29 martie 2008)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu ești setea
ce sapă tot mai adânc
fântâna din mine,
peste care
luna își așterne fruntea
în fiecare noapte
scrijelindu-mi pielea
în mod repetat
ca și când ar face cărare
îngerului meu păzitor...
Ești străinul acela care
cândva
mi-a dăruit cele mai gustoase mere,
păstrând și acum
pe buze
gustul dulce-acrișor
ce a prins crustă
pe sufletul meu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Crăciun
Sfântă noapte fermecată,
Firea toată-i mângâiată
De făptura delicată
A pruncuțului divin!
Îngeri cântă-n aer moale,
Plâng cu fluturi nori agale,
Tuturor le iese-n cale
Stea ce magii-o văd când vin.
Ce cântări și ce ecouri!
Se-ntâlnesc pământ și nouri!
Toți așteaptă mici cadouri,
Cu colinde-n noapte vin.
Un covrig, un măr, o nucă,
Rezemată de-o ulucă,
Pregătește să le-aducă
Mama, cântec de alin.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mere și noapte, adresa este: