Poezii despre modestie, pagina 3
Moment poetic aleatoriu
Iar
voi spune
poezii
tăcerii
cel
mai
fidel
ascultător
Aplauzele
baloane de săpun
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excelenței sale modestiei mele
Modestia nu mai are răbdare
își pune singură cenușă în cap
își face din lacrimi odoare
și-mi promite de ea să nu scap
Își pune singură cenușă în cap
lumea o ghicește din păcate
și-o scutură cică de praf
și din aceeași pricină o bate
Lumea o ghicește din păcate
și-i face din lacrimi odoare
mergând pe genunchi și pe coate
modestia nu mai are răbdare
Și-mi arată de ea cum să scap
s-o pun drept cruce la cap
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 februarie 2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu un sonet. Deplină amăgire
Scriu un sonet. Deplină amăgire
Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place,
Modest cârpaci de vorbe și iubire.
Un gând buimac într-un ungher îmi zace
Și nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Și mă aruncă-n lumile opace.
Trec voci cerșind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.
Când verbe-n cuget tainic mă sfințesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc.
sonet de Adrian Munteanu (5 aprilie 2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiunea autorului: slăbiciunea sa în fața lumii, a trecerii vremii și a Poemului de purpură
Acesta e autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă.
Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă.
Adeseori spune:
"o, slăbiciune
numele tău este artă."
Fiind deci atât de ridicul și slab, întreprinderea lui e deșartă,
întocmai ca a zidarului, fratele său,
care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău.
Dar mai cu seamă,
ora îi pare târzie, și mult îi e teamă
că vremea nu-i pe măsura uneltelor sale modeste.
Deci plin de mâhnire el vă propune această poveste.
poezie de Mihai Ursachi din Arca (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mircea Ursei
Modest, dar talentat,
Inovator și inventator,
Respectat epigramist,
Cunoscut ca umorist,
Este mereu pus pe fapte,
Are idei foarte multe...
Un om blând și darnic,
Rodnic în literatură,
Scrie mereu cu mult har,
Este iubit de colegi,
In Cenaclu așteptat....
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisica de la țară și pisica de la oraș
Pisica de la țară veni la a sa amică de oraș,
Ce se lăuda adesea cu un trai "trufaș",
Adică niște rare bunătățuri și chiar pe săturat,
Pentru tot neamul pisicesc ea era de-nvidiat.
Pe când se-ndestulau la un regal festin,
Se ascunseră de al stăpânului ochi meschin,
Așa o viață "fără griji" pisica de la țară nu dorea,
Trăia în modestie, dar ea făcea ce vrea.
Morala: Pentru o viață mai bună, uneori, trebuie să faci un compromis.
fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floricica galbenă
Sunt o floricică galbenă, discretă,
Nu neapărat un trandafir,
Mai degrabă o păpădie,
Care după apus
Își ascunde gălbeneala
În presupusa sa inimă.
Întunericul nu o hărțuiește
Să se dezgolească.
Dezbrăcarea
Trebuie să se facă
În plină lumină.
Ca să fie mai vizibile
Detaliile cutiei toracice
La ieșire...
Și să te saturi cu ceea ce este
Cu frânturi de vise și cuvinte,
Cu semnele de exclamare ale privirilor,
Cu involuntare dezghețuri.
O floricică galbenă și modestă
Nu are nimic de pierdut -
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onoarea
Că-i medic, sau funcționar,
Ori mai modest, ori mai sus pus,
Oricare vrea un ban în plus,
La un salariu tarifar
Azi, în jargon, zici lapidar,
Că-i șpagă, mită, -s-a tot spus-,
Onoarea însă-i mai presus;
Consideri deci că-i faci un dar!
Pui iute banii într-un plic,
Iar el din ochi îl cântărește
Să știe dacă-i mare, mic,
Și cât de bine te servește...
Iar astfel afli ce valoare,
Mai are a lui "X", onoare!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lauda
De laude răsună glia,
O fac titrații și netoții
De parcă toți compatrioții
Ar fi uitat ce-i modestia
Asociată cu prostia,
E lauda, o știu și hoții
Și parcă am dori cu toții
Să compromitem România
Cum tot românul e fudul,
De la opincă pân-la bossi
Nu cred că pătimim destul
La cât suntem de "păguboși",
Că e poporul prea credul
Iar șefii nu-i sunt "credincioși".
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celebritatea
Faimă, glorie, renume,
Reputație în lume,
Însușiri de mulți dorite
Și de lume prețuite.
Ești celebru, renumit,
Când mari cauze-ai slujit,
Ști'nța, arta, poezia,
Muzica, democrația.
Ești celebru prin talent,
Când ai geniu, evident,
Unii sunt prin modestie,
Mulți prin marea lor... prostie.
pamflet de George Budoi din Dicționarul prostiei (3 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre modestie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre modestie, adresa este: