Poezii despre modestie, pagina 4
N-o să mă sperie...
Sunt puternic peste necazurile toate,
sunt anonimul modest de lângă voi;
tot în triumf inima mea și astăzi bate,
sunt puternic peste vitregiile netoate.
N-o să mă sperie, niciodată, o nulitate,
și-o să-mi păstrez hazardul chiar vioi;
sunt puternic, azi, peste atacurile toate,
sunt anonimul descoperit, ușor, de voi.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corespondențe
cei care se cred genii
s-ar putea chiar să fie
pentru că sunt nebuni
și nu au noțiunea de modestie
nu se deosebesc de ceilalți
pentru că nici măcar nu-i vezi
trebuie doar să crezi
că undeva
într-un film care se derulează
de-a-ndoaselea
cărțile se deșiră în picturi de Goya
și geniile se vindecă
de paranoia
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă las înnebunit!
Sunt absolut normal.
Spun ce spun cu toții.
Cea mai obișnuită față,
Un costum modest...
Teracotă în sufragerie,
Faianță în baie.
Cont pe internet,
Credit ipotecar.
Gimnastică dimineața.
Bazin de înot seara.
La biserică, de sărbători.
Ziare, atunci când apar...
O cărticică, un film, muzică.
Cafenea și întâlniri.
Coșmaruri tipice.
Lucru, concediu, lucru, lucru.
Îmi cade automat din mână
Crâmpeiul meu de cer:
Oamenii normali nu scriu versuri.
poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
O după-amiază pe plajă
Mă voi duce printre morți, să-mi văd foștii prieteni.
Locurile de unde plec sunt prea de tot frumoase:
Undeva,-n sunet de talaz, vântul îngână marea de azur
Și alături, solemne, se înșiră albe case,
Strălucind modeste în pacea peisajului din jur;
Departe,-înotători se-afundă-n străvezimi umbroase.
Nu pot să plec, deși-aș putea pretinde că din mine-o parte
E deja acolo și, parțial, o pot vedea, o arătare
Care, neexistând, rămâne-aceeași, neschimbată pururi.
Și, totuși, gândul plecării face ca întinsa mare,
Pământul și înotătorii, eu însumi, să părem străini,
Străini aproape ca străinii care vom fi după plecare.
poezie de Edgar Bowers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicholas Bindle
Nu v-a fost rușine de voi înșivă, concetățenii mei,
Când mi-a fost evaluată averea și fiecare a aflat
Cât de modestă era?
Voi care m-ați tot vânat cât am trăit,
Să dau, să dau, să dau la biserici, la săraci,
Să dau orașului eu care déjà dădusem prea mult.
Și să nu credeți că nu știu
Că orga pe care am dăruit-o bisericii
A fost folosită de diaconul Rhodes
Cel care m-a doborât și m-a ruinat
Când, după ce a fost achitat, a ținut prima slujbă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei tinere țâfnoase
Nu mai fi așa țâfnoasă,
nu-ți stă bine când te-ncrunți,
ai crezut că ești băftoasă
dacă pe mine mă-nfrunți?
Tu nu știi ce-i modestia
- floare rară, căutată -
și ți-ai dovedit prostia
că ai dat cu bâta-n baltă!
Ar fi fost cu mult mai bine
să pleci capul când greșești,
să constați cum se cuvine
că pierzi când te rățoiești.
Cei ce urcă și coboară
toboganul scării vieții
se-nghesuie și doboară
speranțele tinereții.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alai cernit
Eu am rămas la coada vieții
Ca un țăran la coada vacii,
Pierzându-mi anii tinereții
Lângă părinții mei, săracii.
Apoi m-am însurat cu tine,
Să nu fiu tată prea bătrân,
Însă nu m-am putut abține
La coada vieții să rămân.
Când o să mă vedeți în fruntea
Unui alai cernit, funest,
Atunci voi trece peste puntea
Mândriei de a fi modest.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămân român
Iubesc Parisul... iubesc Franța,
Nu-s norocos, nu-s nici țigan,
N-am empatii... cu ignoranța,
Nici nu-l sfidez pe musulman.
Rămân român de viță veche,
Modest, cinstit... și selectiv,
Da-mi plânge, încă, în ureche
Dezastrul... de la Colectiv.
Refuz naivități pioase,
Luminile... ce-au ars perfid
Atâtea gânduri sănătoase,
Eu slăbiciunea... o desfid.
Nu voi vota pe-acela care
Vândut-a țara pe doi lei,
Făcând mătănii prin altare
Și datorii... făr-de temei.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pravila Vieții
Transformă viața-n fericire,
Nu sta o clipă îmbufnat,
Aprinde dragostea-n privire,
Păstrează-ți cugetul curat,
Din suflet scoate-ți vrășmășia,
Iubește-ți semenii, cu drag,
Să-ți fie hrană omenia,
Să treci al modestiei prag,
Să dai un dram din tot ce ai,
La cel lovit de soartă grea,
Căci pe-un cântar e tot ce dai,
Și inzecit se va-nturna,
Să lași în urmă aroganța,
De-a fi ca alții mai presus,
Să-ți fie pavăză speranța,
Și Învierea lui Iisus,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu (16 februarie 2017)
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constantin Păun
Când craiovean, când ploieștean,
Onorat fost CFR-ist,
Ne-ntrecut-epigramist,
Si poet și haijin,
Talentat și chiar modest,
Având literar succes...
Neobosit, dăruiește
Tot ce-n pagini a tot scris
In decursul anilor...
Nimic nu-i poți reproșa.
Patriot convins, prin fire,
Acest om "împăunat"
Unde apare, se impune...
Nicicând nu va fi uitat.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre modestie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre modestie, adresa este: