Poezii despre nori și timp, pagina 3
Un vis ce fuge
Dintre toate câte sunt
în privire și-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopți cu soare în grădină,
nori pufoși, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ți se lipeau de nas,
și mai știu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...
Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceață, fum și vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poți să zbori, ca și atunci,
în papuci
de turte dulci?
poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă...
Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii
E ca în minte să te am
Și-ncet să te apropii.
Și dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1883)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Steaua vieței
Când norii palate fantastice negre,
Cu geamuri prin care se vede zafir,
Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,
Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea
Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,
C-o rază de nea.
O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,
Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milă și stinge lungi zilele mele,
Cobori, o, cobori!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asfințit
Tivește nori cu purpuriu, o dată, încă o dată
Spectacolul e zilnic, gratuit, complet.
Actorul soare nu ostenește niciodată,
Doar noi jucăm ultimul act, nedrept și desuet,
Apoi plecăm spre o zare mată...
Cam singuri, și de tot, și poate prea încet.
poezie de Adriana Maria Niță din Algoritm literar (2013)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartoful în nori
Să ai mereu tot mai puțin
e lucrul cel mai bun.
Tot mai puține zile și
tot mai puțin tutun.
Să nu fii întristat deloc
și să te simți ușor
să ai o păpădie doar
și tu să fii un nor
și să privești mai sus decît
un domnitor semeț
și-n jos cu milă să privești
zîmbind: « Sărmane vieți! »
Să nu gîndești, să nu mai spui
nici « au », nici « vai », nici « of »
și dintre norii mari s-alegi
un nor mic de cartof.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la timp
Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braț
și câteva frunze îți cad înainte.
Cu ovalul feței să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea și multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica orașele ca norii,
și de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov și rece
și harta serii fără margini,
și-abia mai pot rămâne-n viață
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Pe-ascuns te tot frămânți. Dar văd prea bine.
Privești afară trist și abătut...
Mai mult ca viața mă iubești pe mine?
Doar așa spuneai anul trecut...
Tu râzi, dar undeva-ți ascunzi misterul.
Te uiți la nori, spre cer, mereu tăcut...
Nu mai sunt eu oare lumina și cerul?
Doar așa spuneai anul trecut...
poezie celebră de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mereu...
Mereu voi cânta dragostea ta,
Mereu o voi cânta, chiar și când ploaia mă va cuprinde,
Când bolțile reci, de sub ochiul de stea,
Vor alunga lumina, ce sta cuminte...
Nimicul va crede atunci c-a-nvins,
Că timpul n-a existat nicio secundă,
Că moartea a fost visul din vis
Dorit de particula devenită o undă!
Dar inima mea nu va-nceta
Să-și audă-n ecou valul de mare
Dragostea ta ce necontenit va cânta
Norilor ce se-adună în zare...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Doina Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună
Un înger căzut sfâșie cerul
Albastrul se rupe în deznădejdi
Se pleacă copacii cu ruga tăcerii
Și-un vânt nemilos la timp de vecernii
Prăvale cu norii văl de potop...
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis pierdut
Undeva, printre rânduri
ne-am întâlnit.
Ce beție!
Plecasem în gânduri
cu aripa
frântă.
Timpul mi-a lipit-o,
să-ți pot îmbrățișa
durerea.
A urmat un dans
de nori
de fum și cenușă.
Plouă și pământul
se îngrașă iar
cu regrete tardive.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nori și timp, adresa este: