Poezii despre pericole și suflet, pagina 3
Poza statului
Statul, bădăran și nesimțit,
Își bate joc de poporul sărăcit,
O fi el o națiune,
Dar merită o moțiune
E un paravan abstract
Care nu intră cu poporul în contact,
Îi protejează cu prioritate pe golani,
Uitând de vârstnici și de veterani,
Cocoloșind pe devalizavi și pe escroci,
Pe mitocani, mârlani și dobitoci,
Unii numiți onorabil demnitari de stat,
Un fenomen bizar și neevoluat,
În suflet sunt atât de găunoși,
Fiind infestați cu viruși periculoși,
Parlamentul are demagogi vestiți,
Mincinoși, duplicitari, cu titluri învestiți.
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bonsai
Sufletul meu în fața ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poți aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarț,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl țineai pe fereastră și el îți lumina nopțile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenți, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută și acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe țărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde ești, unde ești? Eram arborele tău și îți țineam de cald,
Îți povesteam amintiri din Țara-Soarelui-Răsare
Și îți scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-și lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic și orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moștenire fetei tale
Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dacă?
Ce dacă ninge-nvolburat
Și fulgi mi se topesc în pleoape?
În visul iernii cufundat
Zăpada poate să mă-ngroape.
Ce dacă viscolul împroașcă
Și-alicele-mi lovesc obrazul?
Când hainele mi-s ude fleașcă
Eu știu să îmi înfrunt necazul.
Ce dacă-i vitregită vreme
Și vântul suflă fără rost?
În scorbură la ea-mi așterne
O veveriță adăpost.
Ce dacă sabia-nvârtește
Și geru-n carne vie taie?
O vrăbiuță mă primește
În cuibușorul cald din paie.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară de poveste
anii trec în grabă nu ajung goana lor
eu sunt o frunză în arborele vieții
freamăt ziua întreagă cu speranță și dor
mă-ngălbenesc treptat sub umbra tristeții.
anii ce mi-au rămas îi dedic poeziei
prietenilor virtuali ce vibrează ca mine
sunt poeții mândri pe geana fanteziei
în slove de suflet curg lacrimi sibiline.
trăiesc să iubesc să vorbesc de miracol
nimic nu-i mai presus ca viața sublimă
cu Dumnezeu în cuget n-am teamă de pericol
sper ca bătrânețea să aibă blândă climă.
vara e de poveste din superb spectacol
în suflet cântă păsări inima mi-o animă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acela să mă judece
Cine mi-a potrivit cu stimă în inima stinsă,
rima versurilor ce-mi ardeau amarul din suflet,
Cine-și legăna arcușul pe vioara pasiunilor mele
mângâind-mi sufletul ce-și tăia suflarea în strunele ei,
Cine-a crezut în mine și mi-a pus un umăr sub inimă
când sufletu-mi ceda sub ascunse și aspre poveri,
Cine mi-a cunoscut și mi-a măsurat atent diminețile
în care sufletul pustiit nu mi se mai putea trezi,
Cine mi-a îngenuncheat discret și-n surdină nopțile
În care visele-mi prăpăstuiau pe deplin conștiința,
Cine-mi limpezea în foc și în dragoste cunoștința
de relicvele ce-mi tulburau neînduplecate cugetul,
Cine mi-a vegheat îndeaproape căile primejdioase
pe care sufletul mi le torcea dintr-o soartă străină,
Cine m-a ocrotit și m-a ferit de prăpăstiile morții
care-mi pândeau cu lăcomie pașii pe cărările vieții,
Cine mi-a astupat toate gropile acelea adânci
care-mi pândeau fără saț pașii inimii în viață,
Cine mi-a oblojit toate rănile, când zăceam sleit
de loviturile imprevizibile ale tâlharilor din văzduh,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între teamă și mânie
nu joc periculos, nu sunt actor
la spectacolul vieții particip și eu
în rândul patru ca un spectator
strâng mirări în retină mereu.
mă îngrozesc de politici murdare
zeii jonglează cu sufletele noastre
pe valea suspinelor podul e-n erodare
și nu am aripi pentru zboruri măiastre.
mă încearcă teama, mă încearcă mânia
vulturii negri s-au strâns într-o oaste
cu disciplină dură veghează România
dar nu o pot scăpa de sărăcii nefaste.
pământul e vândut de "euromania"
biserica e mută împărțită-n caste
plâng Carpații plânge toata glia
Marea Neagră vuiește între două coaste.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea-i nepăsătoare și zgomotoasă
Dragostea s-a pierdut pe drumul întortocheat
ceva nu s-a legat de întâmplări,
la fiecare răscruce se mai detașa câte o așchie
până la capăt a mai rămas aproape scheletul gol
îmbrăcat în pielea zbârcită a înțelegerii.
Singurătatea nu mai putea urca,
s-a cuibărit la parterul voinței în tăcere
lumea-i nepăsătoare și zgomotoasă,
sufletul ca întotdeauna așteaptă
ghemuit în puținul ce mi-a mai rămas
într-un gând care nu mă mai iartă
și nu uit nimic din splendoarea
iubirii trecute peste zăgazurile plăcerii.
Apele repezi se duc, cele adânci rămân
dar ambele sunt periculoase
și solicită ofrande.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua trece în mod obișnuit
1.
Citesc din Dostoievski, nu știu de ce
Îmi vine să plâng, nu am plâns niciodată,
Aș merge în oraș, ceva mă ține legat de casă,
Ca pe un câine în lanț,
ziua trece așa, cam într-o doară,
voi ce ați face în locul meu?
Norocul nostru este că iubim,
Dar apreciem noi acest noroc?
Ne gândim la moarte cu indiferență,
Când nu ești în pericol, nu ești puternic,
A fost pe la mine Hoelderlin,
Era nebun, mi-a spus că nimic
Nu are rost, l-am contrazis,
El s-a enervat, a trebuit să chem
Infirmierii, apoi am plecat în oraș,
Magnolia înflorise, locul de joacă
Al copiilor era plin, mi-am ronțăit
Necazurile și am început să râd.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă necesară înlăuntrul fiecăruia
Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele
nu pot forma un plan. Nu exista altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greșelile mele
au stat ascunse. Cineva ar putea numi așa ceva pregătire!
Am un strop minuscul
de cunoaștere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.
Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad și sunt duse de vânt
peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,
generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligență,
parfum de zambile și trandafiri,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dora Maar
Departe sunt:
Închinări de suflet spre certitudini efemere,
Căutări înfrigurate, iscoditoare căutături
Prin vitregii de primejdii pribege, tu m-ai găsit...
În prezența ta,
Tentacule de gânduri amorțesc, se retrag,
Ca demonii alungați de o prezență sfântă,
La tine, prin tine, se-ntoarce liniștea
Din făgașuri străine
Și caii sălbatici se opresc din goană,
Prin tine se-ntoarce pacea diafană,
Tu ești pajiștea de flori albastre,
Unde, centaur ostenit de lupte sihastre,
Voi îngenunchea...
Vreau, să nu înceteze pasiunea, durerea,
Un cer senin, ce nu amenință pe nimeni!
Mă primești în odaia ta:
Pe masă stau pâinea, vinul și sarea,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pericole și suflet, adresa este: