Poezii despre schimbare și suflet, pagina 3
Cine ești tu ?
- Cine ești tu,
poete,
ce ne învălui sufletul
cu boarea ochiului tău?
Zeu hoinărind
pe cerul din om,
om exilat
în iadul din zeu,
sclavul ce schimbă
pe muntele nopții
cătușe de lut
cu lanțuri cosmice?...
- Sunt,
sunt tot ce voi credeți
că sunt
ori nu sunt...
Eu sunt vânătorul
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andru plângând
Trec prin starea acestui suflet
posibile existențe -
un năvod mortal ce smulge în sus
totul, lăsând numai absențe.
Las locului această-nfățișare
și o adorm, și o îngheț, și o țin
în pura suspendare
a celor care n-au venit și vin.
Nimic nu rămâne el însuși mai mult
decât o foarte singură dată.
Nu sunt vinovat că trăiesc
într-o lume întruna schimbată.
Numai un gând dacă-l întorc, de la tine,
nu mai regăsesc apoi, înapoia-mi, nimic.
Depun mărturie-n genunchi despre-aceasta,
cuvinte pentru nici o ureche ridic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu
Tavanul stă să pice peste visul
Ce zburdă-n capul meu neobosit,
E amintirea aia când eu ți-eram trimisul,
Iar tu erai o sumă a tot ce mi-am dorit.
Explozia gândirii, durerea îngropată,
Mă cred toți obosit, eu sufăr în tăcere,
Ți-aș scrie dar mi-e frică, îmi pari așa schimbată,
Și ce rost ar avea acum o revedere?
Fac ordine și-mi pare că n-am schimbat nimic,
Dezordinea din suflet mă bântuie în zi,
Ești numele pe care n-aș mai putea să-l zic,
O tristă amintire cu care voi muri.
E albul din tavan, e visul, e lumina?
Imagini mi se zbat prin minte, și dispar,
Așa încerc să uit, căci știu a cui e vina,
Și este prea târziu să-ți simt iubirea iar....
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie
plouă, afară-i
întuneric și ploaie
nu poți schimba tu nimic și nici eu
poți doar așterne o umbră pe foaie
adiacentă trecutului tău
plouă în suflet
o ploaie haină
când ca torentul și când ciobănească
nu poți schimba tu nimic și cortina
cade pe scenă ca amnarul pe iască
plouă și plouă
plouă în inimă
și nicăieri nici o rază de soare
nici de speranță și nici măcar minimă
de somnolență cu gust și culoare...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încercând mereu
Eu nu pot și nu am cum
Să-ți schimb ceva-n gândire,
Să te abat din al tău drum
Nu pot, îmi este peste fire,
Ar fi un demers zadarnic
Fără de nici-un succes,
Dar m-am înșelat amarnic
În ceea ce era de înțeles.
Te voi căuta mereu cu gândul
Încercând mereu a te uita,
Ocolind latent, Pământul
În suflet cu icoana ta.
Mă voi ruga din când în când
Pentru a-mi îneca amarul
Și voi trăi, luptând, sperând
Că-mi voi uita curând calvarul.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ori-care cap îngust
Ori-care cap îngust un geniu pară-și,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă,
Și, cum dorește, sgomot mare facă,
Cununi de laur de la plebe cearăși.
Ci muza mea cu sine se împacă.
Eu am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea de glorie săracă.
Când dulciii ochi pe linii or s-alerge.
Și cumpănind în iambi turnata limbă,
Ici se va pune, dincolo va șterge.
Atuncea ea în lumea mea se plimbă,
Cu-a gândurilor mele navă merge,
Și al ei suflet pe-al meu și-l schimbă.
sonet de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 69
Părțile tale care-s la vedere
Atrag păreri ce izvorăsc din piept;
Glasuri ce ies din suflet cu putere
Rostesc ce și vrăjmașii știu că-i drept.
Pe dinafară toți te-apreciază,
Însă aceleași limbi ce te slăvesc
În alte împrejurări te denigrează,
Căci văd mai mult decât un ochi firesc.
Și frumusețea minții ți-o scrutează
Trăgând concluzii după fapta ta
Îți râd în față, dar pe-ascuns trișează
Și-n buruiană floarea-ți vor schimba:
Dar cei din jur nu-ți pot simți parfumul
Și o să crești, dar nu va ști niciunul.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet la tarabă
De astăzi
să nu mă mai cauți,
sunt gol,
nu mai am nici o rimă în suflet,
îl ofer spre vânzare
în piața Domenii.
Chiar acolo unde
tu desculță mi l-ai luat în palme.
Am să cer pe el
un preț simbolic,
o inimă
sau poate un alt suflet la schimb.
Îl ambalez cu grijă
în foițe de staniol,
îi dau o față comercială
și apoi voi aștepta
ca cineva să-l cumpere,
să-l ducă acasă
și cu un minim efort
să-l pregătească la picnic
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Unde suntem?
Animale reci, ajunse în Imperiul Lianelor
Hrănite cu minciuni și fericirea viselor,
Având conștiința spulberată-n țigări, droguri și alcool
Entități de carton, cu sufletul rece și gol
Imperiu creat sub amenințarea maimuței
Venerată de puterea voinței
Motivată de a banilor hartie,
Ajungând proprietară de papetărie
Sclavi născuți cu capul plecat,
Crescuți in clopotnițe, ca animale cu botnițe,
Orbi față de ce au de sfâșiat
Și nimic nu s-a schimbat...
poezie de Adrian-Gabriel Bradu (4 mai 2010)
Adăugat de Adrian-Gabriel Bradu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A fi om
Atâtea suflete umane
Ce s-au pierdut pe undeva,
Merg rătăcite pe maidane
Uitând total a exista.
Sunt numai trupuri fără spirit
Ademenite de valori,
Vopsite-n aur, fără merit
Și fără îngeri păzitori.
Au dat la schimb divinitatea
Pentru ceva ce-i trecător,
Dar au pierdut umanitatea
Și-acum sunt trupuri ce doar mor
Să fii uman... este o joacă,
Dar cât de greu e să fii OM!
Prea mulți lăsăm viața să treacă
Și sufletul nu-l căutăm.
poezie de Adi Conțu (23 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre schimbare și suflet, adresa este: