Poezii despre schimbare și visare, pagina 3
Necredinciosul
O, da! Te voi cuprinde-n brațe!
De-atât noroc nemăsurat
Tresare inima-mi și crește
La gândul ăsta minunat.
O, da! Te voi cuprinde-n brațe!
Mă joc cu părul tău bălai,
Căpșorul drag mi-l lași pe umăr
Și ore-ntregi cuminte stai.
O, da! Te voi cuprinde-n brațe!
În adevăr se schimbă visul
Și pe pământ mă-mbie soarta
Să gust aievea paradisul.
O, sfinte Toma! Nu pot crede
Și mă-ndoiesc de toate cele,
Atât cât degetul n-oi pune
În rana fericirii mele.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catre tine...
Ramurile-mi plec, ca un păr uscat de vise
Udă-mă tu, copile
Visele-mi înalț, legată la picioare
Arată-mi pe cer norișorul tău norocos
De zăpadă
N-am nimic în schimb
Anii grei se târăsc
Să-mi sape mormântul
Să-mi iei cu tine
Zâmbetul de pe buze
Când 'oi muri
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naluca
Nălucă.., te- ai zămislit!
Viu te creezi încrezut în credințe,
Pe malul visărilor, pe dealul uitărilor
Te plimbi tu, nălucă.
De vântul schimbărilor tace,
Tu nu exiști..,
Nălucă!
Puf de fum de țigară,
Al zâmbetului de divin ești tu, nălucă!
poezie de Florin Dragoș Minculescu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu
Tavanul stă să pice peste visul
Ce zburdă-n capul meu neobosit,
E amintirea aia când eu ți-eram trimisul,
Iar tu erai o sumă a tot ce mi-am dorit.
Explozia gândirii, durerea îngropată,
Mă cred toți obosit, eu sufăr în tăcere,
Ți-aș scrie dar mi-e frică, îmi pari așa schimbată,
Și ce rost ar avea acum o revedere?
Fac ordine și-mi pare că n-am schimbat nimic,
Dezordinea din suflet mă bântuie în zi,
Ești numele pe care n-aș mai putea să-l zic,
O tristă amintire cu care voi muri.
E albul din tavan, e visul, e lumina?
Imagini mi se zbat prin minte, și dispar,
Așa încerc să uit, căci știu a cui e vina,
Și este prea târziu să-ți simt iubirea iar....
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietrarul
Durerea tuturor o schimb în piatră,
Cu dalta dezghiocând-o plină, dalbă:
Și plâng rămașii-n urmă lângă vatră,
Și-n trista curte strămoșească nalbă.
Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastă
În dâmbul rotunjit de oseminte,
La rând cu un popor întreg ce-adastă
Înmărmurit pe veci, de mai-nainte.
Ca numele să-l sap în stânca dură,
Din lacrimi adunat-am udătură,
Să curme fierul slovelor făgaș,
Dar, câteodată, brațu-mi nărăvaș
Alunecă și-adorm, și-n vis îmi pare
Că-s temelia pietrei funerare.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flux si reflux
Alerg prin mintea lumii,
Să găsesc un răspuns
La eternul ei flux și reflux,
Ce schimbă istorii.
Spre ochiul lumii-mi țin privirea ațintită,
Și într-un început,
Văd marea liniștită,
Cu fluxul ei știut.
Pe apa azurie,
Văd cum se-nghesuie de zor,
Mulțimi de nave încărcate,
Cu tezaur, să ajungă și pentru viitor.
Dar după fluxul domol și armonic,
Apare refluxul brutal și entropic,
Ce-nghite în apele sale-nspumate,
Munți de trudă și idealuri visate.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (9 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Și ce e viața?
O frunză-n vânt?
Un dor arzând?
O șoaptă spusă-ncet in gând?
Un vis de vară?
Curcubeu?
Cerul înstelat mereu?
Si ce e omul?
Un trecător de fericire amator?
Care ar vrea un hoț să fie?
Să fure timp și să ofere-n schimb melancolie?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la față a numelui
aseară m-am hotărât să te numesc amin
să rămâi pentru mine
capătul cel trainic
al rugăciunii
aseară m-am hotărât să te numesc amin
trupul tău meschin îmi joacă feste
nu pot să te contest
te fac doar mască
pentru ceresc
aseară m-am hotărât să te numesc amin
să fii, să zbori și să rostești
pe buzele mele arse de soare
dimineața, când părul tău
moare pe umărul meu
aseară m-am hotărât să te numesc amin
și-am adormit, am stins culoarea
și m-am trezit ca dintr-un vis
[...] Citește tot
poezie de Cosmin Dodoc
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conducerea lui Vadim
Vrem Vadim să ne conducă
Cine oare să-l voteze?
Politicieni sau oameni?
Dornici veșnic să viseze?
Cine oare-i demn să fie
Om în România Mare,
Am pierdut... sunt ani de-a rândul
I-am mai da cuiva crezare?
Mulți au ros ciolanul. Poate
Că de-acum se vor schimba
Noi, vom roade la ciolaru,
Și de noi se vor ruga
După atâția ani de caznă,
Un miracol va veni?
Doar speranța nu rămâne
Cât de-acum vom trăi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina să devenită perlă
Am fost și sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă și m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzații ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenței
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat și eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înțelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ți va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre schimbare și visare, adresa este: