Poezii despre sclavie și timp, pagina 3
Spectacol fără impresar
Stau la geam și vând tutun
Asortat cu o vodcă proastă
Un nebun, când eu compun
Poezie, și cu-o babă
Ceartă-se că ar vrea să bea
Pe creițari sau datorie
De-ar avea de un' să-i ia
O poșircă străvezie;
Îmi pierd timp, îmi pierd și nervi
Dacă trece-un zurbagiu
Pentru care ceilalți, servi
sunt. Ca și eu tarabagiu.
Trudă lungă, lungă, lungă
Precum sclavii pe plantații
Doar rachiu, tutun și ciungă
Pe cari dau bani de-generații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scutură nisipul
Se scutură-n clepsidră, neliniștit, nisipul,
Sperând că o minune, să-l poată înmulți,
În sclav al nemuririi se travestește timpul,
Când ultime minute, de noi s-or despărți.
Cuprinși de nostalgie înfăptuim bilanțul,
Înlănțuind succese, eșecuri și regrete,
Desfășurăm cu grijă, de pe mosoare, lanțul,
Deconspirând, pe rând, din multele secrete.
Ceasornicul grăbește spre ultima secundă,
Lăsându-ne cu-aleanul minutelor trecute,
Ciocnim paharul plin, în aburi de colindă,
Și-nsuflețim speranțe din clipe nenăscute.
Dorințele abundă, iar ochii-n cer ne-adună,
E cumpăna-ntre ani și lumea veselește,
Petardele trosnesc, urările răsună,
Clepsidra se răstoarnă, nisipul năvălește!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul II (Lumina te învăluie)
Lumina te învăluie în flacăra ei caducă.
Bocitoare palidă și distrată, stând în acea direcție
contra vechilor elice ale amurgului
care se învârt în jurul tău.
Fără cuvinte, prietenul meu,
retras în singurătatea acestor ore ale morții
și cuprins de pulsațiile focului,
urmașul pur al zilei ruinate.
O creangă de fruct alunecă din soare pe veșmântul tău.
Grozavele rădăcini ale nopții
se ridică, subit, din sufletul tău,
și lucrurile care se ascund în tine se redescoperă
ca oamenii palizi și melancolici,
nașterea-ți recentă, să găsească hrana.
O, magnific și roditor și atrăgător sclav
al orbitei care se-nvârte și trece în negru și auriu:
răsari, fii călăuză și stăpânește o creație
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele pe cai mărunți
zilele pe cai mărunți
bat în târguri cu potcoave
și brăzdează fața lumii
pe când sclavii strigă: Ave!
herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
și convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri
șiruri lungi de deținuți
spală zarea pe retină
și se duc să moară unde
nu mai află nici o vină
zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
și la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertăciune
Toată ziua, toată noaptea treaz,
Cine-mi spune de o viață-ntreagă
Să fiu gata pentru care ceas
Când o taină poate se dezleagă?
Taina celor taine fără număr,
Înnădite și încrucișate
Între creștet, inimă și umăr,
Jugul, hamul meu de rob și frate.
Traista-i gata, cârja-i în pridvor,
Drumul o să fie lung pe lună,
Drumul de un om și un picior
Strâmt și-ngust cu ceața dimpreună.
Stau la pândă-n bălți și împrejur,
Clopot, voce, tunet să mă strige,
Țipăt rău sau șoaptă să murmur,
Ce voi zice, nu știu, ce voi zice?
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aceasta-i tema
Aceasta-i tema noastră la română,
Cum poate omul, de spinare frânt,
Să-și fie, însuși, rob la îndemână
Și cum să-și piardă urma pe pământ.
Aceasta-i tema noastră la citire,
Să scriem nu, să se citească da,
Și cum plămânu-nvață să respire,
Nu aer, ci un fel de mucava.
Aceasta-i tema noastră la franceză,
Să fim considerați niște țigani,
Când frații noștri urcă în viteză.
La noi, pe umeri, de atâția ani.
Aceasta-i tema noastră la uitare,
Să ștergem de pe banda minții tot
Și ce ne bucură și ce ne doare,
Să fim un neam aproape idiot.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supuși
Cu privirea închinată străbatem pas cu pas anii amorfi
Și ipocrit îi zâmbim superiorului.
Se scurge pe craniu supunerea naivă,
Iar limba se frământă să spună ce-o să simtă.
Dar n-o face...
Algia te rotește departe de alți robi,
Căutând ca în minus să te încarce.
Mai departe, pas cu pas lungești căderea.
De ce?
poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi crede
Spune-mi, rege-al zilei plină de lumină,
Sunt, în iarnă, fluturi care ți se-nchină
Și-ntr-un imn de aripi ca de sărbătoare,
Îți trimit mesaje pline de culoare?
Spune-mi tu, zeița nopților prea lungi,
În asprimea iernii, poți să mai ajungi,
Pentru cei ce-s robii multelor dorinți,
Să mai fii crăiasa nopților fierbinți?
Spune-mi, cer albastru dintr-o zi senină,
Cine, printre geruri, ar putea să vină
Și să-mbrace corbul ce-mi străbate norii
În penajul tainic al privighetorii?
Sunteți voi în stare, Soare, Lună, cer,
Să-mi schimbați, din suflet, zilele de ger
Cu căldura care mă-ncânta cândva?
Spuneți și voi crede spusa voastră! Da?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi mâna, iubito!...
Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul și scutură ploi!
Și-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub pași de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ți de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul și steiuri de munți,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunți.
Dă-mi mâna, iubito și hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărțim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranță, uitând de tipare,
La braț vom umbla pe a vieții cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Și-un veac înmulți-vom iubirea cu doi!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poetul din urmă
Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură și besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Și plânsu-i-au durerile în glesnă.
De vreme îndelungă-i călător
Cu pietrele și roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.
A năzuit o țară de povești
Naiade în albastră legiune,
Luceferi în betele îngerești
Și verile cu umbră de cărbune.
Să fluture alaiele în zob,
Pe lanuri să se scuture belșugul,
Din cupe să hălădue - și rob
Ca neaua să-i lucească meșteșugul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", nr. 1 (15 iunie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sclavie și timp, adresa este: