Poezii despre testament, pagina 3
Rondelul Limbii române
E Limba Testamentul nostru sfânt,
Pe care toți strămoșii ni-l lăsară,
S-avem o existență mai ușoară-
Și-a lor lumină prinsă-n orice gând!
Ea este pe vecie Jurământ
Și pavăză și dragoste de Țară:
E Limba Testamentul nostru sfânt-
Pe care toți strămoșii ni-l lăsară!
Să nu pierim, bătuți de orice vânt,
Când vremurile-n lume se-nvâltoară,
Cu Crezul veșniciei ne-nconjoară
Și cu temeiul pus peste Cuvânt:-
E Limba Testamentul nostru sfânt!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu din Cronici de viață
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiază rurală
E cald
Și lacul pare o hartă de noroi...
E harta unei țări după război,
În care - dezgustat de-atâta murdărie -
S-a sinucis și ultimul broscoi,
Un biet școlar cu nota 3 la geografie...
Pe malul lacului,
Un bou,
O vacă,
Un vițel
Și-un taur
Recită Testamentul nou
Și poezia veche, din clasele primare:
"Viitor de aur
Țara noastră are!..."
Iar pe șoseaua comunală,
Cârciumarul,
Învățătorul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Plictiseala
Plictiseala este lucrul inventat de om,
Când n-are preocupare simte-al ei simptom.
Chiar de e o neplăcere și-i aduce chin,
Omul leneș o adoră, gustă-al ei pelin.
Înțeleptul, omul harnic, nu se plictisesc,
Fiecare clipă-a vieții înmiit trăiesc.
Și când va veni o vreme să dea socoteală,
Testamentul va fi plin de-a loră osteneală.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul Călătorului prin stele
Am privit viața prin fereastra sufletului
Către inima imensă a românescului dor,
Însoțit de iubire, Pe lângă plopii fără soț,
M-am înscris în vecia Luceafărului călător.
L-am dus pe malul mării, l-am urmărit în larg,
I-am înnoit privirea într-o Floare albastră,
A rămas să fie, în vecie, cinstită dumnezeire,
Călătorind prin stele cu iubirea noastră.
În clipa împlinirii-am simbolizat, în Parcul Copou,
Un tei cu miere sfântă de limbă strămoșească,
Unde și Ceahlăul, la-ndemnul de Poet,
Ar vrea testamentar din cer să ne privească!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
copil al meu
prieten drag
daca-o să știi
candva
ca nu mai vad
cu ochiul stang
sa ii alungi pe toti
nici sa nu simt
vreo rasuflare de strain
pe patul meu croit
din frunze epocale
să-i lași tribut
doar toamnei
abia insinuata
și ochiul drept
chiar mana dreaptă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
De-oi muri, mormânt săpați-mi
Sus pe o colină
Unde-i stepa nesfârșită,
Scumpa Ucraină.
Pe câmpiile întinse
Niprul între dealuri
Să se vadă, să se-audă
Vuietul de valuri...
Și atunci, când o să piară
Dușmanii din țară,
M-oi trezi și voi ieși eu
Din mormânt afară.
M-oi urca eu până-n ceruri,
Unde Domnul șede,
M-oi ruga... Da' pân-atuncea
În Domnul n-oi crede.
Îngropați-mă, sculați-vă,
Jugul nimiciți-l
Și cu-al dușmanilor sânge
Sloboda stropiți-o.
[...] Citește tot
poezie clasică de Taras Șevcenko (25 decembrie 1845), traducere de Iurie Barjanschi
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitatea libertății, durata ei fără început și fără de sfârșit, adecvată unui popor luptător, mândru și viteaz, căruia să-i cinstim [...] | Citește tot comentariul
Inger regasit
Un evantai de frunze aduce vântul
pe aripi de înger găsit.
Penele încep să scrie
cu cerneală aurie-un testament.
Acum se anunță sfârșitul...
furtunii ce nu începuse
s-ascundă secunda
în timp regăsit.
De pe petale de înger
se scutură fulgii
ce pierd în neant
o umbră de rază.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Îți scriu cu trupul meu viața
și mersul stelelor ți-l scriu.
Vocala cea mai lungă este ața
în care mortu-l cos, de viu.
Căci trebuie să dăm și mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ținând alături morții și vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să știm unde ne duce
în care dalbe viituri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace lumilor
Prin puterea mea, a ta
Prin puterea lor, ei vor
Să conducă ce-a ramas
Să conducă acest lăcaș,
Alți mor și se jertfesc
Pentru cei care-i iubesc
Alți înjură și te fură
Iar majoritatea-n îndură
Să accepte ce fac ei
Chiar din textu' apocalipsei
Chiar de scrie-n testament
Arătând te fac dement,
Pentru ceea ce toți știm
Că realitatea e venin,
Îmi doresc ceea ce mulți vor
Pace lumii, lumilor
Pace vouă, pace lor
Pace, pace tuturor
poezie de Florin Dumitru
Adăugat de Florin Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eminescu, poet divin
Eminescu, poet divin.
Eu azi în fața lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.
Scriu acum acest vers frumos
Și sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat și el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!
Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Și ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.
Și când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină și frumoasă!
poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre testament? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre testament, adresa este: