Poezii despre viață și zaruri, pagina 3
Iubim, separat, viața
Mi-e dor... Rănile dor
Că nu-mi ești alături
Prea deasă e ceața
Și de urât înnebunesc,
Iubim, separat, viața
Ne-ncearcă gânduri de mătase
La joc de zaruri agresiv
Râvnim secret la șase-șase
Și jubilăm fără motiv
Iubim, separat, viața
Am uitat ce-i aia-mbrățișare
La braț, sacoșa: facem piața
Și știm demult, se mai și moare
Doamna în negru își ascute coasa
Și seceră brutal ființe-spice,
Bat clopote, e-ndoliată casa,
Nu-i nimenea în jur să ne ridice...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a murit!
Viața îmi joacă tot felul de feste,
Și-aruncă-n mine cu un zar măsluit
E clar, nici nu mai încape poveste,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Ce-mi era drag a călcat în picioare
Viața și corbii-in stol nesfîrșit,
Nuqq am pe lumea asta1 nicio chemare
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Totul este trist și totul este gol
De tata, un accident ne-a desparțit,
Iar mama zâcând fără viață-n formol,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Și pe motanul meu drag, pe Buzdugan,
Frumos și blând, scump și prea iubit,
L-ai luat degrabă, precum un uragan,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Când noaptea-i nesfârșită și-i avară...
Se năruie o lume de visări
Acolo unde a-nghețat cuvântul,
Pe-ntinderi de pustiu, unde nici vântul
Nu mai aleargă vesel între zări...
Și zâmbetul s-a sfărâmat în valuri
În marea-nfuriată a tăcerii,
De stâncile tăioase-ale durerii,
Când soarta ne-a jucat hain la zaruri...
Să așteptăm lumina e-n zadar;
Când noaptea-i nesfârșită și-i avară
Și ochilor le-a stins speranța iar
Viața... a rămas o simplă gară
În care timpul trece și-un acar
Semnalizează trecerea-i amară...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă
viața mea e mai mult decât cântecul zorilor
am jucat la ruleta norilor sumbri
sau la un tarot al stelelor târzii
gustând lumina ca pe un refren al soarelui
mângâindu-mi trupul și norii s-au limpezit
și zarea e calmă
ca o șoaptă de dragoste spusă la urechea iubitului
mama vine și-mi aduce liniștea și mă învelește
în cântecul păsărilor dintr-un ceasornic
al zilelor și nopților mele
alungă umbrele și le închide în clepsidră
fii tu, dragul meu,
zarul acesta câștigător
iubește-mă
poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exiști
închid uși
mă încui în ieri și-n urmă zile
clipe-mi sting lumini
număr chei
rătăcesc amintiri dinspre viitor
descuie-mă în tine
cu răbdare într-un alt mâine
opaițul inimii îmi alungă umbre
încăperea mea nu are margini
nu pot
cuprinde singur pereți de viață
masa din mijlocul meu
ține încă zarurile
rostogolesc nebune destinul
o față se oprește spre viitor
tăcerea-n mine fumegă
mă ard-n cărbuni
prin vine-mi curge timpul
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă cu zarul
dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt,
altminteri, nici măcar nu încerca.
dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt.
s-ar putea să-ți pierzi iubita,
soția, rudele, serviciul și poate mințile.
fă-o până la capăt,
s-ar putea să nu mănânci 3 sau 4 zile.
s-ar putea să îngheți pe o bancă-n parc.
s-ar putea să faci pușcărie,
s-ar putea să te faci de râs,
de batjocură,
să rămâi singur,
singurătatea e un dar,
toate celelalte sunt teste de rezistență,
a cât de mult chiar vrei să faci asta.
iar tu o vei face
în ciuda respingerii și a șanselor schiloade
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii cântă în gheare de vultur
Credeți că omul o să devină mai bun
După ce ne trece virusul ăsta nouă nebun
Și-o să cântăm pe la balcoane iar
Cântecul sufletului auzit atât de rar
Precum ai vedea raza unui quasar
Venind spre tine să-ți releveze senin
Că nimeni pe aici nu e rege pe spin
Înfipt ieri aproapelui cu chip de zar
Rotit după interese de omul avar
Copilului-nfometat sfâsiat de vultur
Pentru o nestemată ori pentru aur
Ce acum fără valoare nouă ne par
Cântând din suflet pentru a fii-n viață
În funia acestui virus ce ne învață
Că suntem atârnați precum o paiață
În mâna avarilor care ne înhață:
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de timp
dincolo de oameni
dincolo de timp
pân" la epuizarea răbdării
în spațiului îndoit în întuneric
praful cu viruși se leagănă în aer
zbaterea devine zadarnic gest
și singur te pierzi în umbra unei cruci
în ziua de azi fără mâine
se împart felii de viață de viruși nelucizi
genunchii se coboară-n rugăciune
de nicăieri nu vin speranțe nici iluzii
și totul se zidește între porți
purtăm stigmate de târziu pe frunte
și aruncăm cu zarul căzuți într-un infern
o Doamne am uitat și nu mai ținem minte
ce-a fost mai înainte
dar am păstrat cuvinte de dor și de amin
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie pentru părinți
Unde sunteți voi, părinții mei?
Ce n-aș da să vă mai văd o dată!
Ați murit de tot, sau sunteți zei
Rătăcind pe bolta înstelată?
Astăzi sunt celebru și bogat
N-am de ce mă plânge, am de toate
Fie Domnul veșnic lăudat
De mi-ar da și-un strop de sănătate.
Ce folos că scriu și câștig bani?
La ce bun politica înaltă?
Eram fericit în primii ani
Când am fost, cu toții, laolaltă.
Casa era plină de copii
Nu știam ce-nseamnă supărarea
N-aveam noi prea multe jucării
Nu știam ce-i muntele, sau marea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 martie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zarul vieții
spițele mele de viață din roata lumii
erau slăbite și nu mai aveau dioptrii fine
eram la școala de orbi ai vremii
și aveam numai zaruri din destine
de sus nu știam că cerul a început
ploaie de noroc prin clipe să trimită
ceasul timpului nu-l aveam din trecut
cântarul norocului nu era în mine
am rămas numai cu-n sigur zar măsluit
și-al vieții mele suflet de haos împânzit
eram un necunoscut pierdut în mulțime
umblând pe trotuarul meu de viață ca vrăjit
pierdusem cândva totul la masa destinului
respiram timpul numai prin nenoroc și lipsă
nu trăiam în peșteri dar eram claustrofob
dormeam pe viitor și învelitoare aveam trecut
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viață și zaruri, adresa este: