Poezii despre visare și voce, pagina 3
Visul unei creații (2)
Mi-am spart pușculița cu îngeri
în căutarea celui cu pene de aur
împrăștiați pe jos
au început să cânte toți în gama pustiirii
cu voci de bronz și alamă
bătând din aripi găurite ritmuri metalice și reci
adun cu grijă penele profetice
căzute în durerea ce clocotește în tâmple
deschid trapa sufletului
cu mâinile adânc afundate
în solul din sânge și amintiri
al cimitirului din mine
îmi trag morții afară
de păr
de mâini
de picioare
spre durerea din tâmple
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt poetă, dar scriu poezii...
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Prin ele simt libertatea noțiunii de a fi.
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Eu sunt o stea căzută din al cerului sălaș
O frunză rătăcită în acest oraș.
O ființă ce-așterne versuri pe o foaie goală
Și-așteaptă în tăcere o voce anormală.
O voce dumnezeiască care-i îndrumă scrisul,
O dulce voce care-i alină visul.
Nu sunt o poetă, dar eu tot scriu poezii...
poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
mi-e teamă de câinii umbrelor
unul dintre ei și-a înfipt colții intenționat
în pulpa copilăriei
înainte să mă trezesc
nu toate glumele se citesc cu voce tare
în fața unui vis -
nu-i place să fie comparat cu cel de ieri
trag draperiile
când nu mă uit la ceas
e sărbătoare
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Captiv
Tu ești salvatoarea în viața mea,
Umbra ta mă păzește de a nu cădea de pe o prăpastie ;
Când simt ca nu mai pot, și la pământ mă prabușesc,
Tu apari și ma cuprinzi și o nouă flacără în mine aprinzi.
Ai încredere, îmi șoptești, sunt aici să te păzesc.
O desăvârșire simt, când cuvintele mă cuprind,
Simt că planez în bratele unui chip care după vibrez.
Aud o voce îndepartată care în vis de mult mă caută,
Mă strigă cu voce tare: deschide ochii odată!
Iar ochii îi deschid, și în față vad numai un zid.
Încep să lăcrimez când vad ce vise iluzionez.
O disperare mă cuprinde, și bine-nțeles o nouă zi fără a pretinde!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (aprilie 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
chipul tău fă-mi-l obstacol
ascunde-mi-l blând în nea
să te repet de pe-o treaptă
să urc brusc spre vocea ta
mâna ta să mă dezlege
de o crudă apăsare
și cu rouă să mă plece
repetând iarba din zare
sânul tău să mă petreacă
în visare lunecândă
dezvelind cu aste palme
coapsa ta veșnic flămândă
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul albastru
Pe umbra lui se întinde galeșă mirarea
că nu ne-am spus tot
au mai rămas 3 vocale și o consoană
o să le împărțim pe din două fiecare în palma lui
după cum ne e inima de colțuroasă
nu te zvârcoli degeaba
ți-am făcut loc în albastru
atunci când sting lumina
ai plecat fără să știi
cine ai fost cu mine.
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânziene, cu noroc...
Floare galbenă în câmpie,
Drăgaica e o poezie,
Pentru văz, pentru miros,
Pentru românul frumos
Și la minte sănătos.
Sânziene din povești,
Culese sub braț de noapte,
Vrăjite de voci și fapte,
În cântece descântate
Și pe case aruncate,
Cruci la porți pentru cei hoți,
Ocrotiți românii toți!
Sânziene mult sfințite
Harurile v-arătați,
Vrăjile le îngenunchiați,
Fetele le măritați,
Pentru zile înfrățite,
Cu datini împodobite,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (25 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalaj
Lent intru în vocala zilei
Am vocale pentru toate vârstele
Zidesc poemul timpului, ermetic
În care gândul se răsfață, se impune
Licitației mileniului în care surâsei:
E clipa nașterii unei virgule enorme
Ca să se poticnească plictisitorul
Pun ideile pe fața de masă
Și musafirii mi se duc sătui
Derutați că am vocale mai multe
decât tot alfabetul...
Mă și înjură, înmulțindu-mi vocalele
La temelia poemului nu le pui,
La temelia poemului găsesc vocale din
Demnitatea înaltului, din visul fiului, senin,
Din ochii copilului născut odată cu acest poem.
E mare decalaj între mine și călăul ce crede
Că de el mă tem...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeii mele
Când te-am privit întâia oară, știu
Că încetasem singur să mai fiu.
Fântână-n zori cu apa neatinsă,
Foșnea ca marea, dimineața, încă
Zăloaga nopții cât statuia-n stâncă.
Nu m-ai respins, nu te-ai predat învinsă,
Ci ai avut în ochii râzători
Atât de mulți, ca firmamentul, sori
Ce ne-au resfrânt prin trâmbițe de raze
Privirile în ochi și în obraze.
Acea lumină limpede a fost
La început, și ea a dat un rost
Tăcerii surde ce-aștepta în mine.
Ai fost, deci, bună-vestea de lumine
Și ai rămas, cu gestul, carnea, vocea
Din țara grea de vis și zări, Dobrogea,
Și văd în fiul care mi l-ai dat:
Amprente de lumini s-au mai păstrat.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Mi-e dor de ea, mi-e dor nebun de ochii ei
Mi-e dor s-alerg cu fata mea prin munți, în văi
Dor ca să stau cu ea lungit pe țărm de mare
Dor s-o dansez, dor s-o iubesc, dor de uitare
Mi-e dor să dorm și s-o visez, iar la trezire
Mi-e dor să văd că este încă lângă mine
Dor mi-e s-aud doar vocea ei catifelată
Dor s-o ating, dor să o gust, dor s-o am toată
Mi-e dor să știu că e a mea pentru vecie
Mi-e dor să fac mereu cu ea o nebunie
Dor să o mușc și să o simt cu-nfrigurare
Dor să o văd, dor de-un surâs, și dorul... doare!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre visare și voce, adresa este: