Poezii despre încoronare, pagina 4
Când vii?
Mărită primavară, ție, nu-ți este dor
De noi, ce te -așteptăm de-o veșnicie parcă?
Întoarce-te acasă, dă vieților fior,
Cuprinsă de iubire, căldura o dezbracă.
Te lași ca o mireasă de mire așteptată
Pe patul cu mătasuri, înflăcărat fecior
Tu vii parcă de veacuri știindu-te adorată
Paradă faci cu nurii, ești nopților decor.
Purtându-ți frumusețea, parfumul și culoarea
Ești anotimpul vieții, cântat, mărit, pictat
Cum numai ea femeia atotcuprinzătoarea
Mai este așa slavită, iubită... de bărbat.
Îngenunchem în taină și te rugăm să vii
Că fără tine parcă nu mai exista viață,
În verde crud pictează anostele câmpii
Ninsori pune de floare și zâmbete pe față.
..............................................................
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (23 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Părinții noștri din trecut
Să ne temem mult de-aceia care știu tot adevărul
Căci au spade-arzând în suflet și au scuturi de ne-nvins.
Nu se tem de negre umbre și nu li se zbârlește părul
Dacă groaza bătăliei pe mulți alții i-a cuprins..
Ei sunt fiii biruinței într-o lume fumurie,
Răsărind toți din amarul lacrimilor din străbuni,
Zmei încoronați de glorii, bravi apărători de glie,
Ce vor să repună Țării toate smulsele-i cununi.
Ca blazon aveau Onoarea și ca forță doar Credința,
N-au știut ce-nseamnă frica, Moartea nu sta-n calea lor!
Aripi mari le-a pus și Cinstea; țelul unic - Biruința!
Ăștia-au fost eroii Țării! Să-i creăm și-n viitor!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magii de la răsărit
M-am întors...
Zilele treceau greu departe de casă.
Mi-a fost dor de grădina cu meri,
De Ampoiul înghețat
Și chiar de trenul ce urca spre Zlatna.
Ulița satului este pustie...
Ici colo o lumină licărește la geam
Calc pe amintiri,
Mă aplec, le iau in brațe
Și-mi încălzesc cu ele inima.
Păpușa doarme într-un colț.
Săniuța mă strigă din pod.
Zăpada albă încoronează munții
Și acoperă liniștea din vale
Timpul s-a oprit în loc întrebător.
- Te cunosc de undeva?
- Da, mă cunoști, m-am schimbat, adevărat,
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halim al III-lea
Maiestuos și sacru, Eu sunt Halim al III-lea,
Domnitorul domnitorilor.
În mâinile mele albe
Începe dimineața poporului meu.
De fiecare dată când respir,
Răsuflarea-mi caldă ajunge la neștiute fecioare;
În continuitatea mea se dezvăluie
Parfumul timpului.
Măsura lumii
Atârnă de încuviințarea mea.
În pacea trupului meu
Castelele-și află propria pace.
Am eliberat poezia, științele și izbânda
În siajul marilor vulturi.
Lăsați, pe mări și pe câmpuri,
Generațiile să se bucure.
[...] Citește tot
poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă încoronată
oglindă/ chip/ de când nu eram nici copil nici bătrână
inundată în umbrele verii ce învăluiau valea înverzită
oh dacă te-aș mai avea în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul ierbii cosite
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară
scoici de care să-ți lipești urechea
melci ce se ascund în cochilii
căluți de trestie galopând cu coamele în vânt
sub soarele binefăcător pentru stupi
cum mă încăpățânez ca o pisică
din toate acestea să mai păstrez câte ceva
pentru toamna mea încoronată
ce-mi însuflețește puterea de a iubi hulubii verzi
zburând la un rând cu rândunele gri
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoia de suferință
uneori, e nevoie de fierbințeala lacrimilor
pentru ca dinăuntrul nostru să se evapore veninul lamentației
uneori, e nevoie de cataracta lipsurilor
pentru ca subconștientul să poată vedea dincolo de aparențe
uneori, e nevoie să renunțăm la un om
pentru a îi păstra amintirea vie
limpede
uneori, e nevoie de ghilotina deznădejdiei peste capetele noastre încoronate cu prea mult orgoliu
pentru a restabili echilibrul lucrurilor
pentru ca rugăciunile să își recapete gustul din copilărie
uneori, omul are nevoie suferință
ca de o resuscitare a simțurilor
ca de un restart lăuntric
pentru ca speranța să nu rămână inertă
pentru ca sufletul să redevină
fecund
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecător pe la porțile iadului
Am conturat fiecare cuvânt spus sau scris,
l-am încărcat cu semnificații
și doresc încoronarea pierdută demult.
M-am spovedit poemelor mele
în momente de meditație deplină,
am plâns cu ele prin lacrimile dimineții
și ochii mei au rămas de rouă.
M-am poticnit în fiecare clipă,
un trecător pe la porțile iadului
și n-am găsit al drum al căutării
fără să mă opresc la nopțile tăcerii
în care umbrele rămân pe acoperișurile lumii.
De când mă paște întunericul
cu partea mea de contribuție,
se vor netezi zorii și încă o zi
își va desface aripile ca o pasăre
fără să mă pot agăța
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cincizeci de ani
Casa-i goală, iar inima bătrână și plină
De umbre și ecouri care nu fac decât să amăgească;
Nu-i nimeni s-o salveze, dar ea-ncearcă să-mpletească
Cu degete oarbe plase care nu au cum să țină.
Odinioară toți bărbații întindeau mâinile spre ea
Se-îngrămădeau ca porumbeii să ciuguleasc-o desmierdare:
Ar fi putut avea câte-o coroană pentru fiecare
Fir de păr și pe fiecare deget o nestemată ca o stea.
Oglinzile sunt martore, acolo ea a crescut și a trăit
În vise din alte vise, care i-au împrumutat
Grația, încoronată cu păr mătăsos, bogat.
Cu inima legată, cu ochii aplecați smerit
Și orbi, el îi simte prezența ca pe-o mireasmă și un clei,
Iar ea-l ține trup și suflet în capcana ei.
poezie de William Faulkner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica...
în pașaport la tine e scris că ești bunică
și stau ștampile pline cu litere albastre
tu însă pentru mine ești trista rândunică
din clasa absolvirii adolescenței noastre
pe fruntea ta senină șuvițele coboară
de păr cernit cu raze de lună argintie
-ce alb e gulerașul la formă ta școlară
și ce backround simplu tufarii de scumpie
în ochii tăi adânci ca noaptea înstelată
mai stăruie privirea-mi relictă și primară
chiar dacă în adâncuri de sine-i înșelată
chiar dacă-i condamnată nicicând să nu dispară
cu sloi de ruj ce astăzi atîtea urme poartă
a primelor săruturi în vis doar obținute
a tale buze parcă ar blestema din soartă
doar ce-i legat de mine și opțiuni pierdute
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruta spre singurătate
Să nu-mi invadez gând cu tristeți stau planton
Fiindcă nu știu cum de se face de-s cam părăsit;
Cum împărat sau rege ce-a urcat pe tron
Și nimeni nu-l mai vrea, doar locu-i hărăzit.
Așa-i se pare scris când te-nconjuri de-ai tăi,
E numai o nălucă crezul de împreună
Căci zborul de acasă nu are înapoi
Și lumea-i azi sihastră, nu e la braț, de mână.
Or fi adolescența sau tinerețea crudă,
Doar ele gustul aprig de castul anturaj
Și adultul egoismul de-agonisit feudă
Cu împânzit copii, feriți de derapaj?...
Iar mai târziu când pleacă și ei și ai nepoți
Este final de rută la trenul personal
Golit; rămas cușeta în care vise-ți porți
C-un aliat de-o viață?... Trecut sentimental!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre încoronare, adresa este: