Poezii despre Bachus, pagina 4
Paraziți
Cresc impostori la orice colț de stradă,
geniul, bețiv, îneacă-n kilolitri,
și, chibițindu-l, toți devin "maiștri",
înghesuiți în jalnică paradă.
Șobolănei și mițe desfrânate,
cu armele lui Bachus cotizează,
gleznă peste picior, se "promovează".
(Vedete de carton nerușinate!)
Oamenii au nevoie de iluzii.
Leprele simt această slăbiciune,
dospesc orgoliul, sub înșelăciune.
(Și, uite-așa, stârnesc grave confuzii)
Vâsc, iederă, tortel, muma pădurii,
proliferând în orice-mprejurare,
se cațără, privind cu-nfumurare,
c-au aservit "găzdoiul" băuturii.
("demne" căpușe, "zei" ai imposturii,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este weekend... și la noi în sat
Ce mai veselie pe sora Maria
Iat-o și pe Tinca, cu damigeluța
Dacă este weekend
Să ne distrăm, dragă.
Ce mare-i nepăsarea
Buruienile cât casa
Nici urmă de fereastră?
Oare unde-i poarta?
Și trăbăluiesc cât e ziua mare
Bucuroase foc, vesele-n pahare
Se întrec: hai noroc Mărie
Să ne fie bine, Tinco, vecină.
Lasă lumea să vorbească
Și paharul și damigeluța
Toate-s cu măsură
Și avem măsura noastră.
[...] Citește tot
pamflet de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul Bacchus bolnav (autoportret Caravaggio)
se născuse în patria fruntariilor,
tâlharilor și asasinilor
un suflet pururea chinuit,
pândit de pericole neștiute
venea de departe,
venea dintr-o lume pierdută,
din timpul diez al simțurilor sale rănite,
deschise, acutizate,
venise încă din copilăria sa,
gata să se ascundă și să fugă
oriunde din lumea asta strâmbă
frecventa cârciumi,
medii rău famate
și aducea în pictura sa religioasă
personaje îndoielnice
ori își lua libertăți obscure...
demonii săi nu erau niciodată adormiți
torturat de obsesia pentru pictură,
în combinație cu mutilarea emoțională
și boala mintală.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trucurile nopții
noaptea asta gem pe pervaz gutuile spumoase
prin carnația fiecarei stele zăresc umbrele perpetue ora de cules viile
harul acela teribil de a bea must din palmele vieții
ca și cum ai fi sau nu ai mai fi poet
peste o lume de pet-uri și de ambrozie
în funicularul morții
clopotul înserării paște printre catedrale și
nu se sfiește să răscolească ciulini
centrul luminat de dragoste rodește în pomi
adevărați
mugurii plini pocnesc sub pașii celor vii
care rostesc cu trupul lor laic un ave maria
pe voci înalte
strugurii toamnelor plesnesc stropind
marele zid chinezesc
ce înconjoară aura orașului-cantalup
setea lui milenară de tineri poeți
vechile pavele din fața statuilor amorțite
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri despre femei
Ca să-nțeleg cum vine treaba
(Și sunt de-a dreptul împăcat)
Găsesc că dumneaei, femeia,
E-un accesoriu violat.
Deși cam crește glicemia,
Decât un bahic elixir,
Eu văd în ea un dulce nobil -
Un cozonac de Boromir.
Pe cât de-amară ne e chinul
Sorbind din bahica licoare,
Pe-atât se descrețește frunte....
Și capul tot pe-atât ne doare...
Am un răspuns, bătu-l-ar vina!
Că toți bărbații au talent,
Sunt ași de-o vreme-n băutură
Și-s cel mai sexy element.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri despre femei
Ca să-nțeleg cum vine treaba
(Și sunt de-a dreptul împăcat)
Găsesc că dumneaei, femeia,
E-un accesoriu violat.
Deși cam crește glicemia,
Decât un bahic elixir,
Eu văd în ea un dulce nobil -
Un cozonac de Boromir.
Pe cât de-amară ne e chinul
Sorbind din bahica licoare,
Pe-atât se descrețește frunte....
Și capul tot pe-atât ne doare...
Am un răspuns, bătu-l-ar vina!
Că toți bărbații au talent,
Sunt ași de-o vreme-n băutură
Și-s cel mai sexy element.
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dacă lui Cezar cel drept, de care asculta o lume,
Lui Augustus cel măreț sau lui Tiberius, mândrul împărat,
Nu le-ar fi plăcut să bea, atunci Bachus cel pus pe glume
N-ar fi făcut un vin atât de-învăpăiat.
Prinți, Regi, cântați pe-ale Franței și-ale Spaniei arene
Nectarul cel înmiresmat nespus,
Nectar care curge din fântana Hipocrene
Rubiniu precum mantia lui Augustus.
Amintiți-vă doar atât:
Toți oamenii au dreptul să-și înece amarul
Nu numai Cezar și să-și vândă ieftin, golind paharul,
Ziua ce de mâine. Dar, apoi, să nu le fie de mirare,
Dacă-i va durea lumina soarelui în ziua următoare.
John Dryden, 1631 1700
[...] Citește tot
poezie de John Dryden, 1631 1700, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu scriu despre nimic
Acum ar fi să scriu anume despre iarnă
Și despre reni la sănii și moșii cu desagi
Venind în noaptea-n care o stea îndrumă magi,
Lumina strecurându-mi subțire prin lucarnă.
Ar fi să scriu de pluguri ce gâfâie când ară
Cea brazdă mai adâncă să fie an mănos,
Ignatul cu cârnații de porc și cabanos
Și-atâtea-n tihna sfântă ce dăinuie-n cămară.
Nu vreau să scriu nimic acum despre iubire,
Despre trădări, dueluri sau dor nemărginit
Ori cum întâiași dată m-aș fi îndrăgostit
De bruna mea colegă ce nu mă vroia mire,
Nici despre vreo angoasă haină sau ispită
Ori gânduri germinânde tăcut sub cozoroc;
Nu scriu despre nimica și nu e nenoroc,
Atât numai că mintea un pic e obosită.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu vinul sunt botezat
Muza mea-n ascunse rânduri
Pune focul peste paie,
Arde cerul poeziei,
Vinul fierbe în butoaie.
Ea nici nu vrea să audă
Cum paharele ciocnesc,
Aleargă în vis cu mine
Să-i promit că o iubesc.
Intru-n rătăcita cale
Unde fluturii se-nalță,
Luna-n versuri se arată
Împărțind dulcea speranță.
Mă sărută printre rânduri,
Pe sub florile de tei
Și intrăm în poezie
Pe aripi de porumbei.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă vinului
Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ți prețioasă ne stimulează "bila".
Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai
Din primăvară-n toamnă, te-a copt și te-a-ndulcit
Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coșmar ce nu-l visai!)
Și-ai fermentat în butii largi - ușor, te-ai limpezit.
Ești rege la petreceri, nu ești doar băutură,
Pe menestrei la cântec, mai mult i-nsuflețești,
Balsamul pentru suflet băută cu măsură,
Licoare destinată plăcerii omenești.
Înspiri deopotrivă poeții și chibiții,
Destinul tău e nobil/( parșiv când prisosești!)
Poți stimula talentul, în adâncimea nopții,
Sau poți în mreaja ta, pe om să-l înrobești.
[...] Citește tot
poezie de Nelu Preda din Actualitatea Intelectuală (25 septembrie 2014)
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Bachus, adresa este: