Poezii despre Polul Nord, pagina 4
Primăvara a venit
Ferecată-n iarna rece,
Pasageră și sprințară,
Acu' naște, acu' trece,
Vis frumos de primăvară!
Zilele-s năbădăioase,
Acu' ninge, acu-i soare,
Cinci femei capricioase,
Parcă le-ar fii profesoare.
În rigole colmatate,
Susur dau, abia-ncropite,
Pârâiașe-alimentate,
Din zăpezile topite.
Prin pădure se arată,
Ici-colo câte-un crâmpei,
De țărână dezghețată,
Și alai de ghiocei.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-o aripă de vis
Pe-o aripă de vis, în prag de seară,
iubiri trădate se întorc pe rând
să îmi aducă-n margine de gând
regrete lungi pe strune de ghitară.
Ajung târziu cu amintiri lăsate
în golful strâmt al unui mic fiord
pe vânturile reci din polul nord,
să-mi răscolească vechile păcate.
Dar nu le cer nici milă nici iertare,
ci doar tăceri din magice-mpăcări
ascunse-adânc sub brâuri de fiori,
și-n zâmbetul din fiecare floare.
Voi adormi sub vraja nesfârșită
din melodii trecute peste veac,
de visu-n care-aș vrea să le împac
cu duci povești din fosta recuzită.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiiarnă
Hai iarnă fă-ți bagajul și du-te, du-te, du-te
Nu-mi încerca răbdarea că fac atac de cord
Cât te detest! Spun multe și vrute, și nevrute,
Te-aș îngropa de vie, sub nea, la Polul Nord!
Să nu mai vii la mine, nu ești bine primită
Nu-mi flutura Crăciunul, căci nu cred în minuni
Nu sunt nici slab de înger să-ți cad întru ispită,
Ca pentru două zile să te suport trei luni!
Dispari cu-a ta zăpadă și gerul tău sinistru,
Cu nopțile devreme și țurțurii tăi reci
Îți jur că dac-o clipă aș fi eu prim ministru,
Aș da o ordonanță să nu mai vii în veci!
Cum să-ți suport ființa când Martie-mi zâmbește,
Când mugurii pe ramuri petrec de fac prăpăd?
Prin simpla ta prezență mă strângi ca într-un clește
Hai, pleacă, du-te, du-te, nu vreau să te mai văd!
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea anapoda
Parașutistul cade și nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanț
Se scutură cireșii plini de floare
Cei sănătoși se prăbușesc în șanț,
Miroase a pădure și Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuții de atac de cord,
Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,
Balenele devin sinucigașe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngrașe
Gioconda și-a schimbat ai ei surâs,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glezne fragile
Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poți schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te țin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiți fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniți pe forțele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.
Măzăriche pe licheni. Îți place cum sună?
"Sună a iarnă". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpirația
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ție
Torc cuvintele din caer
Între ochii mei și-ai tăi,
Imi opresc privirea-n aer,
Ochii mei sunt doi călăi.
Vorbele îți sparg timpane
Cu stridența lor banală,
Ce mânuțe diafane
Și ce corp ai, domnișoară.
Eu mi te-am clădit din vise
Și din stele ce te-au nins,
Din legendele închise
Care noaptea m-au învins.
Zice dorul du-te, du-te,
Pune-i pe deget inele,
Flori de platină, bătute,
Să lucească printre stele.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte
Într-o lume de hârtie, unde vorba e cerneală,
Poți aduce mai aproape Aurora Boreală!
Ocolești orice hârtoapă, iei pământul la picior
Și din două-trei cuvinte te-ndrepți spre Ecuator!
Mirarea încet pălește când, fără jurnal de bord
Ocolești cu nonșalanță Polul Sud și Polul Nord!
Câte-ntrebări ai cu tine? Câte răspunsuri cuprinzi?
Oare asta ți-e menirea: focul vremii să-l aprinzi?
N-ai să știi decât că frate ești cu mările adânci,
Un haiduc de codru verde, un copil al mândrei lunci.
Porți la șold săbii de soare, lupți cu-a sorților erată,
Chipul ți se vede-n lună, ca-ntr-un ciob de sticlă spartă.
Întinzi mâna peste ape cu falange de lumină
Potolindu-ți aspra sete din a vieții rădăcină.
Lumea asta-i de hârtie, vorba-ți, un strop de cerneală.
Poți să scrii, dar pentru toate vei da mâine socoteală:
Ori rămâi închis în carte, ori te pierzi în fapt de seară!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temute îndoieli...
Temute îndoieli, spre seară,
cernite se adună-n gând,
ajung cu frigul de afară
pe vatra focului dansând.
Mă prind în horele vrăjite
aduse de la polul nord,
în haine strâmte de ispite
găsite vara-ntr-un fiord.
Mă țin cu amăgiri haine
să-mi amintească de trecut,
(cu intonații anodine...)
ce trebuia, dar n-am făcut.
Vorbesc întruna de păcate,
de tot cea fost necuvenit,
zicându-mi de femei uitate
pe care nu le-aș fi iubit...
A fost doar una cea aleasă
le-am zis cu glasul abătut...
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 03.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribegia drumului
Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărți despre polul sud.
Bătrânii nu mai țin amintirile în acord
și iarna citesc doar cărți despre polul nord.
Fiorul pădurii caută un fierăstrău
și munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.
În muzeu un tablou privește nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopțile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.
Viețile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieții mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.
poezie de Constantin Rusu (2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Celular
E drept că azi e necesar
Ca fiecare,-n orice loc,
La lucru,-n gară, la talcioc,
De e șomer, milionar,
Aiurea chiar, fără vreun scop,
În China, Peru sau Maroc,
Să aibe-un celular,
Fi'n'că știința ne-a adus
În ritmul ce evoluăm
Acolo-ncât nu ne mirăm,
Din răsărit până-n apus,
Chiar de plătim de ne uscăm,
Cu Polul Nord să discutăm
Și chiar un pic mai sus...
Că, frunzărind ziaru' local,
Găsesc... să-l ierte Dumnezeu (!)
Pe cel mai bun amic al meu
Cel doar văzui marți, la Predeal...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Polul Nord, adresa este: