arhive

Gutuie-n vers! Cu scorţişoară!

În ziua-n care-ai înviat
Erai copil, erai bărbat
Erai şi toamnă şi durere
De revedere.

Şi-n ziua-n care-ai apărut
La poarta dorului tăcut
Erai şi ploaie şi-ntâmplare-n
bazarul meu. De tâmple goale

Când plopii se jeleau de frunze
Pe banca viselor nespuse
Cerneam priviri întrebătoare
Cu resemnare.

Belşugul de smochine triste
Cafeaua care, se răcise
N-aveau nici gust şi nici savoare
N-aveau culoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vegheaţi!

În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta şcolii ţâşnesc în iureş
Zburdalnici iezi
Copii cu şorţuleţe şi funte,
În priviri rouă
Şi pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuş plin de nădejdi
Şi tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboţele
De şapte poşti? Să-l vadă mama mai repede mare...)

Ca dintr-o ţară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Saşa Pană din Culoarea timpului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoare

Un standard, de cotaţie în baremuri stricte,
Probat numeric în reguli acceptate
De-o masă-ţintă, evitând delicte
De impostură, fals, duplicitate.

În plus, e merit ipotetic, sau palpabil;
În minus, pierdere, doar presupus avută.
Adesea-i doar un acceptat valabil,
Iar fără, e căutare-n ieftin... necerută!

E relativă, în afirmaţii partizane
Şi absolută, ar fi, de-i intrinsecă;
Cum în conducere-s numirile profane
Ce carte-au... raft de lemn, bibliotecă.

Nefericirea-i că-i aşa profund subiectivă
Şi-n sinea ei credulă-i, renegată ades;
E-un demodat cotidian, este o arhivă...
Un praf dintr-un alt timp, valabil tot mai şters!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clădirea

se poate compara cu un palat
baroc roman de patru etaje
e impunător imobilul îmbrăcat
în faianţă şi-l face să pară turtit
ca să te ducă-n eroare
dar interiorul o dezminte
tavanele erau înalte şi camerele spaţioase
fără nici o legătură cu odăile moderne
în care locuim astăzi

dedesubtul acestei cetăţi
se află subsolul, arhiva istorică
te ridici de la birou
într-un moment solemn
ca să cobori în măruntaiele istoriei
poţi alege scările înguste
rotunjite de atâta călcat
sau liftul vechi de un secol şi ceva
lângă o structură mare care căra pe verticală

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş... la propriu

E plină lumea de necazuri,
Golită de femei, bărbaţi
Prin puşcării închişi; din nazuri
De procurori, de juji... legaţi

Atâţi nevinovaţi spăşesc;
Sunt pedepsiţi pentru nimicuri
Şi-o ţară-ntreagă mi-o găsesc
În cumpănă de ştiri, de plicuri.

... Iar un pungaş, escroc penal
Ce-a păgubit de miliarde
Şi-al tău moral şi material...
E plâns de hoţi de-ai lui, în hoarde.

Ah Doamne, oare acestă ţară
-Sau nu ea este vinovată,
E Doamne acest popor- povară
Dreptăţii-n lume, blestemată?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem autorii acestor muzici

Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.

Noi suntem orfanii sorţii, cei fără nume,
Luminaţi de raza unei luni palide, amare;
Noi mişcăm şi reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens şi culoare.

Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim oraşe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu şi-i dăm identitate:

Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura şi ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta, frumoasă doamnă

Trecut-au mii de ani de când
Cu mari speranţe-n gând,
În dureri şi lacrimi,
Speranţe dar şi patimi
Ai apărut tu Doamnă
Rujă vânătă de toamnă!
Ne-ai dat un rost în lume
Şi ne-ai hrănit anume
Cu laptele-ţi de dor
În freamătul uşor
Al frunzei de arţar
Să ne-nălţăm altar
Spre cerul de cleştar.
Îţi mor stejarii Doamnă
În primăvara ce se-ntoamnă
Căci însăşi fii ai tăi
Au devenit aprigi călăi
Ai fraţilor de neam şi sânge...
O Doamne, inima îmi plânge...
Pe-arcuşul lui Porumbescu s-a prelins

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epidemie

iar această încredere falsă pe care o avem în
zilele scurte de iarnă / ca o respiraţie simplă şi vie

când suntem în cutia craniană a acestui oraş
care ne scuipă de pe trotuarele lui de parcă am fi

un ficat plin de alcool / o carne albă şi moale

din care nu mai curge sânge/ doar inerţie
în drumurile noastre înspre soare şi înapoi

permutarea a avut loc/ un loc gol umplut
cu maşini şi noi pe banchetele din spate

în visele noastre
marile corporaţii au dat faliment
oraşul salivează rugina pielii mele

// rămânem în urma fricilor noastre
ca nişte rozătoare care nu mai au ce să roadă//

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertigo

sunt gospodină

oh şi ce bună gospodină

trec prin toate camerele apartamentului şi dau perdelele la o parte

deschid în larg ferestrele

scutur bine

dream-catcher-ul de energii negative

mi-am închis conturile de socializare

şi încă nu ştiu ce mă tentează mai mult să iau de la capăt

a început să mă sune lumea

să-mi trimită mail-uri

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înjurământ

Ce ştiţi voi muritorilor perverşi
Pe cine pierdeţi azi definitiv
Când aţi avut sinceritate ca-n poveşti
Într-un gigant ce rejetaţi fără motiv.

Uitaţi-vă-ndobitociţi măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veţi mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?

Din mintea neagră, ce-o purtaţi uşoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiţi un politician, aşa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???

Îl meritaţi oare, voi laşii necitiţi
Să-aveţi aşa valoare, chiar postum
Slugi şi dezbinători în fond nefericiţi
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!