Poezii despre cenușă și suflet, pagina 4
Pe munte de flori
Când astăzi e mâine, pierdut în trecut,
Cu suflete strâmbe, cenușă în pori,
O aripă-n șoapte din noi s-a născut,
În bocet de mamă, pe nori călători.
Din cruci sângerii, priviri fumegânde
Înalță un strigăt spre riduri de nori
Să fugă de fiară, să scape de-osânde,
Uitând păpușarul să tragă de sfori.
Ar mai fi speranță fără legământ?
Curcubeu de slove plouă peste noi
Mâini încrucișate peste locul sfânt
Mătură din calea-I negru și gunoi.
Pe cărări de vise, pe munte de flori
Între cer și gânduri, între zbor și cânt,
Doar o adiere în rugi să implori
Pentr-un strop de pace ori cuvântul frânt.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt nebună de iubire
Sunt nebună de iubire
Și mi-e dor de fericire
Mi-a spus inima bătând
Suntem stele căzătoare
Ne-a orbit setea de soare
Mi-au șoptit ochii plângând
Dacă nu m-adăpi acum
Până mâine voi fi scrum
Gură sunt și vreau sărut
Mi te dau cu trupul tot
Suflete, că nu mai pot
Dă-mi ce nici nu ți-am cerut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt nebună de iubire
Sunt nebună de iubire
Și mi-e dor de fericire
Mi-a spus inima bătând
Suntem stele căzătoare
Ne-a orbit setea de soare
Mi-au șoptit ochii plângând
Dacă nu m-adăpi acum
Până mâine voi fi scrum
Gură sunt și vreau sărut
Mi te dau cu trupul tot
Suflete, că nu mai pot
Dă-mi ce nici nu ți-am cerut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (18 decembrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia cumpenei
Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde
cîteodată dragostea însorește
albele pietre.
Calm se-ndrumă spre cumpănire totul.
Zi și noapte trag înjugate vremii,
amîndouă cu-nțelepciune-ncearcă
pași deopotrivă.
Se măsoară, se cîntărește rodul
de argilă, visul și umbra verii,
și povara ce-i amintirea pentru
orice făptură.
Dacă din povești adevăr rămîne
că trăim prin imponderabil cei vii,
poate să mai umble cuvînt că trupul
este-o povară?
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Ellisa Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada împăcării
De toate-avem prin sufletele noastre:
Mai noi, mai vechi, mai dulci, mai amărui,
Mai cenușii, mai albe, mai albastre,
Dar nici un fel de împăcare nu-i.
Și alergăm bezmetici spre lumină,
În căutarea unei mici iubiri,
De parcă alta n-ar mai fi să vină,
La cât de mari sunt fostele-nvrăjbiri.
Izbindu-ne cu frunțile de stele,
Rănindu-ne cu tălpile de spini,
Furăm nisip, să mai clădim castele,
Furăm povești, să mai clădim grădini.
Așa ne trece vremea, dintr-o dată,
Trezindu-ne bătrâni și foarte reci,
Să-mbrățișăm priveliștea ciudată,
Spre care-ndeamnă căile de veci.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce
De ce-n viața e minciună
De ce nu putem fi doi
De ce ura se adună,
Și pe mîini avem noroi
De ce soarele apune
De ce ființele-s de lut
De ce gîndul ne răpune
Să n-avem un început
De ce viața ne loveste
Ca o lama de cuțit
De ce lumea nu iubeste
Și ți-e sufletul rănit
De ce timpul nu îngheață
Să ramînem doi copii
Să-nvătăm din nou in viață
Ce înseamnă a iubi.
[...] Citește tot
poezie de Munteanu Adina
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îngerii iubesc...
Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc ușor
sub roua zorilor...
Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!
Cenușa amurgului
îi mai rănește uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.
Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenușa apusurilor dureroase,
uită chiar și barba lânoasă
și glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
[...] Citește tot
poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bilet spre etern
Ochii tăi precum o stea
Desprinsă parcă, din cenușa unui vis,
Un joc de culori vii
De cadru stingher și tainic de nedescris,
O oglindă a cerului senin de vară
Cu verde spălăcit de primăvară...
Cataclismul de emoții
Ca o-nduioșare-a sorții,
Naște o dulce privire
Unire-ntr-u veșnicie.
Cu sufletul plin de bucurie
Încep să tresar cu uimire,
Că în acest Univers mare
Miracolele prind contur,
Frumosul si originalul ca valoare,
Pot alunga orice nor sur
Al resentimentului fără cusur.
[...] Citește tot
poezie de Teodor-Loren Capșa
Adăugat de Teodor-Loren Capșa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam să rămân în septembrie
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt și să lunec
odată cu vara în toamnă...
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
Mă arde lava-ncinsă
a vulcanului crunt
care-n piept mi-a erupt.
Mi se scurge prin vene
din creștet în tălpi,
și-napoi...
Mă tot varsă
într-un lac de noroi...
Mă zbat într-o junglă
cu liane de foc
și luptând , mă sufoc...
Pe un rug prea încins
îmi e sufletul ars
și sfărâmat .
Urlă-n mine durerea
ca un câine turbat...
Am păstrat doar un pumn
de cenușă și chin
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cenușă și suflet, adresa este: