Poezii despre cenușă și suflet, pagina 3
Moartea îndrăgostiților
Paturile noastre fi-vor parfumate,
Și-adânci divane sugerând morminte,
Flori pe etajere murmurând, ciudate,
Despre alte ceruri tainice cuvinte.
Ultimă caldură risipind, curate
Inimile noastre, două făclii sfinte,
Împărți-vor dubla lor paliditate
Sufletelor noastre năzuind fierbinte.
Fi-va roș amurgul în misterele-albastre,
Nalta fulgerare, unică spre astre
Expirarea noastră plină de-amintiri;
Mai apoi un înger va deschide ușa,
Vrând să reînvie fostele iubiri,
Din oglinzi tăcerea și din noi cenușa.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristă țară
Azi bate tristețea la ușă,
În cer se aude un psalm,
Vin morții s-aducă cenușă
Și suflete arse-n napalm.
Ei nu știu să aibă vreo vină
Și încâ așteptă răspuns,
Căci nu au odihnă în tină,
Nu știu cum moartea i-a ajuns.
Se-ntoarce la locul de crimă,
Flori albe aducând rânjind,
Călăul cu ochi de jivină,
De ipocrizie sticlind.
Tu bate-i Doamne pe nemernici,
În veci la cap fără mohor,
Funeste neamuri de netrebnici,
Ce au trădat acest popor!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda
Ai avut impresia
când în oglindă te privești
că ochii te înșală?
Și ai auzit vreodată cioburi
cum în suflet se înfig,
camera inundând-o
de gânduri profane?
În cenușa lumii rămase
e dreptatea;
sunt ațele Dumnezeului găsit.
Dar acum oglinda
din ale vieții cioburi ascuțite,
din simțuri felurite
și duhuri făurite,
din cameră Ea te privește
ca un păcat.
Cu sânge
oglinda o poți spăla
[...] Citește tot
poezie de Alex Mercea din revista "Țara visurilor noastre" (16 octombrie 2014)
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestăma, te-aș blestăma
Sfărâma, ce-aș sfărâma
Pietrele sub talpa ta,
Să le văd că-s pulbere
Drum fără întoarcere!
Aș usca, ah ce-aș usca,
Mărăcini sub catifea,
Vise spânzurate-n ei,
Pleoapele ochilor tăi!
Scutura, ce-aș scutura
Nori negri-n lumina ta,
Să-ți întunec zilele,
Să nu-ți găsești urmele!
Blestăma, te-aș blestăma
Cu focul și lacrima,
Cu doina zilelor mele,
Să-ți leg sufletul de stele!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsit
Mor multe șiraguri de clipe,
Și nimeni nu-mi bate la poartră
Când vremea-mi așterne pe suflet
Cenușa ei aspră și moartă.
Vin neguri cu noaptea pe umeri,
Și bezna mă-nghite, nătângă,
Și viforul vine, păgânul,
A viselor aripi să-mi frângă.
Nu-i rază să-mi mângâie fruntea,
Încet coborându-mi din stele...
Mai străluci-va vreodată
Altaru-nchinărilor mele?
Stejarul nădejdilor multe
Își scutură frunzele moarte...
Vai, tu ești atât de frumoasă,
Și tu-mi ești atât de departe...
poezie celebră de Octavian Goga din Poezii (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec vechi de luna nouă
Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele și de lut
ardea pe străzi și nu l-am cunoscut.
În felinarele cu iz de scrum
ochi de pisică-mi licăreau în drum
și pasul greu mi se-așternea nătâng
... și fluieram, așa, ca să nu plâng.
Dar tot credeam că poate viermii moi
nu cresc în ochii mai pustii și goi,
nici în surâsul meu nedăruit
și tot credeam că poate n-am murit.
Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut și, gol de gând,
trecui așa-nainte, fluierând.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile gândului
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate... Aripi de lumină
însoțesc visul alb când umbrele veghează
din tenebre...
E o șoaptă de tristețe pretutindeni,
un murmur al somnolentelor
reverii,
a sufletului dorință frântă care renaște
din cenușa uitării
și triumfă precum mireasma ambrei
dincolo de răscrucile
vieții...
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate...
poezie de Cristina Maria Șandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Șandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!
Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!
Părere-a fost întreaga suferință,
Chiar de-a vărsat vreo lacrimă o fată.
Nicicând iubirea nu mi-a fost credință.
Acestei taine moartea îi e rege,
Nu poți ieși cu trupul viu din ea,
Și dacă azi trăiesc se înțelege
Că n-am urcat cu nimeni pe o stea.
Agonizez fără să-mi aflu drumul
Purtând în suflet floarea încuiată,
Din focul ce-l visam a rămas scrumul,
Căci n-am iubit pe nimeni... niciodată!
poezie de Nicușor Dărăbană din Rătăcit în lumină (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamagire
Am vazut fete gri si rele, demoni mici si mari
Destrabalandu-se in jurul meu hoinari
M-au atacat nelinisti dureroase de sange si noroi
Posomorate si tacute ploi
Singura mi-am ingropat adanc si sufletul
Purtat de pasari negre, trist si cantecul
Amintirile rebele l-au purtat pe ultimul drum
Iubire tainica pierduta-n scrum.
poezie de Iulia Andreea Tala
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cenușă și suflet, adresa este: