conştiinţă şi viaţă

Jocul de-a jocul

Pescăruşul meu
Din poezia anterioară
S-a îmbolnăvit
De plictiseală
Sau de necaz
Că poate fi uitat
În seama pescarilor
Care
N-au decât să moară de foame
Sau de sete
În cârciuma lui Petru Rareş
Acesta dând ordine
Să se aducă fluviul la Bacău
Şi o gondolă din Veneţia.
Privit de sus,
Pescăruşul priveşte de sus,
El nu mai e pescăruş,
Are dreptul suprem
La joacă.
Printr-o destindere

[...] Citeşte tot

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

abecedarul arborilor l-am învăţat mimetic
de pământ aer apă ştiu că depind şi eu
în conştiinţă e un arbore genetic
în care cresc un fruct dorit de Dumnezeu.

alfabetul iubirii sângele îl rosteşte
fanteziile naturii mult mă motivează
un munte de speranţe în înălţime creşte
şi poartă pe creste o cunună de rază.

la şcoala vieţii sunt docilă elevă
învăţ din greşeli învăţ prin contemplare
setoasă de lumina cu divină sevă
transpun în slove orice întâmplare.

nu trăiesc în sihăstrie nici în asceză
mă avânt spre stele în mare viteză.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea intersecţiei

Punem vântului eşarfe peste ochi
Să nu mai vadă drumul către noi,
Să nu aducă fumul iute, otrăvit,
Unde sărăcia ne-a lăsat strigoi.

Unii şi-au vândut chiar conştiinţa
Călcând avan pe aur şi carate
Sau zburând pe plaje însorite
Făcând din osul ţării lux, palate.

Trăim înghesuiţi în lumea paralelă,
În piramida dintre zi şi noapte,
Suntem baza care-abia respiră,
Ei sunt vârf cu miere şi cu lapte.

Noi avem sudoare şi durere,
Ei huzuresc, au lumea la picioare,
Oricât de paralelă este viaţa,
Orice intersecţie, profund, ne doare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născându-se absenţa...

destinul mi-e potrivnic în zăboviri perene
şi biciul de nuiele îl ţine ridicat
deasupra încruntării de-a refuza pe gene
să-i duc povara frântă şi-apoi să cad la pat
nu sunt a vieţii slugă nici croitorul zării
chiar de îmi ţes dorinţe în cel mai greu apus...
înalţ în juru-mi garduri cu ochiul disperării
spre-a nu sfârşi de tânăr anost şi descompus
netulburată pare întreaga-mi conştiinţă
când din puteri se-arată alt drum către final
privind cu-nverşunare cum trece-n nefiinţă
prin judecăţi abrupte un suflu cerebral

născându-se absenţa din pasiuni prezente
nu vor rămâne ceasuri, nici umbre, nici talente

poezie de Ionuţ Popa (8 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte la masa de scris

ore lungi le petrec la masa de scris
vesele cuvinte îmi străbat fiinţa
în toamna vieţii un vis mi-este promis
care să întregească toată conştiinţa.

în inimă dezvolt sentimente de pace
este menirea mea în acest univers
însămânţez în lume slovele dibace
să schimbe purtarea îngerului pervers.

melancolică-n galben romantică în verde
trăiesc natura toamnei longevivă vivace
îngerii de veghe vreau să mă dezmierde
să trec peste abisuri puternică locvace.

nici o amintire în mine nu se pierde
insomnia nopţii muguri de lumină se preface.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără El, Crăciunul nu ar exista şi nu ar avea niciun motiv să existe!..

Omule, rupe o bucăţică de pâine din bucata ta de pâinea,
şiîmparte-o cu cei rătăciţi şi departe de casă.
Şi când de Crăciun ne veselim în numele Lui,
ne facem cadouri unul altuia,
Aminteşte-ţi că El ne-a dăruit cerul înstelat,
soarele,
luna,
pământul cu pădurile,
munţii şi oceanele lui
şi toţi cei care trăiesc şi trec prin ele.
El ne-a dat toate pajiştile verzi
şi tot ce înfloreşte pe ele şi dă roade.
Şi S-a pogorât pe pământ şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi.
Este timpul ca omenirea să realizeze că Iisus Hristos
nu este stăpânul sau slujitorul nostru;
Este conştiinţa noastră.
Hristos este inima noastră.
Fără El, Crăciunul nu ar exista
şi nu ar avea niciun motiv să existe!
Acesta este Crăciunul sfânt!

poezie de Camelia Opriţa din WordPress, Condeiul de Aur (25 decembrie 2005), traducere de Ioan Tudor Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare

Pentru cei mulţi
Poemul acela era translucid
Numai cei iniţiaţi
În arta poetică puteau descifra
Câteva sensuri de interpretare
Alţi primeau meditaţii de la cei iniţiaţi
Şi aşa rezultau
Variante multiple
Înţelesuri numeroase
Prin care trecea lumina conştiinţei
Lăsând poemul să prindă viaţă
În mintea copiilor
Să se cultive şi să rodească
Aprioric peste ani
Sămânţa compoziţiilor
De certă valoare.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adagio cu splendori

trăiesc în plină vară nostalgia subtilă
o muzică, o poezie îmi convertesc iubirea
avântul graţios să pierd clipa ostilă
alunecă formal îmi lărgeşte simţirea.

sufletul mi-e adagio la raze solare
visele îngereşti pe aripi să zburde
la Cristos iubirea să aflu consolare
că am trăit năucă cu momente absurde.

în conştiinţa mea fantezia mi-e clară
simt că zbor peste lume cu magia cerească
aripi transparente mă poartă bunăoară
cu graţie crescândă şi simţire frăţească.

amintiri de fericire mereu mă împresoară
splendori din Paradis vreau să mă locuiască.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

prima dată mi-au crescut mâinile
copilul dorit mângâia sânul mamei
minunea lichidă fixa viaţă solidă

fluxuri de căldură croiau aleile mâinelui
primisem deodată conştiinţa durerii facerii
pluteam în explozii de lieduri
esteticul diversităţii îmi invada simţurile
gânduri firave îşi croiau timid poteci
spre orizonturi

o lumină mă îmbrăţişa
cu limpezimi albastre
în ziua aceea
gânguritul meu a scos primul
te iubesc

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiri în rime

cu voluptatea pătimirii trăiesc bătrâneţea
amestec straniu de sublim de fantomal
am strâns din viaţă eleganţa, fineţea
din valuri negre am ieşit mereu la mal.

convertesc timpul în resorturi sublime
mă întăresc în conştiinţa propriei misiuni
pacea şi liniştea sunt fericiri în rime
cu luceferii poetici resimt conexiuni.

trăiesc prin transcendenţă un vis universal
prilej de înălţare în credinţa divină
cumulez doar splendori din mediu natural
dragostei de viaţă nu îi sunt străină.

îi fac mărturisiri luminii din astral
este mângâietoare, amicală, calină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!