creier şi iubire

Linguriţa muşcă

taie prăjitura cu iubire
de ciocolată o face
duci la gură delicat
parcă ai împleti o cunună
de flori îţi lunecă din linguriţă
pe buze în gură şi nu-ţi pasă
dacă are prea mult zahăr
beţia de arome pune stăpânire
pe creier şi te simţi
ca o albină nebună
sorbind nectar dintr-o floare
de lotus
aproape încerci un cântec
zadarnic priveşti lingura goală
îngândurat la lumina stelelor
te întrebi dacă glicemia n-a crescut?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea era cât

o pace sufletească venită prin surprindere
ai grijă să-ţi dizolvi iubirea în poezie
treci peste inima care refuză să bată
îi faci în ciudă şi se declanşează un fel
de ură cât o împlinire în zborul spre alt
univers cu multe stele te gândeşti
la o poezie
o poezie
dar rămâi nemişcat pentru mult timp
te reculegi şi eşti surprins de vigoarea
creierului care moare mult mai greu
nu plângi pentru că nu vrei
să te faci de ruşine în faţa morţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bucuros că ai nasul pe faţă

Fii bucuros că ai nasul pe faţă
Şi că nu-i pus cumva într-un alt loc
Căci poate te-ai simţi cuprins de greaţă
Şi nasul nu ţi-ar mai plăcea deloc.

Imaginează-ţi nasul tău iubit
De-ar fi precum un deget la picioare
Tu te-ai simţi de-a dreptul păgubit
Să simţi mereu în nări acea duhoare.

Şi, vai, ar fi aşa-nspăimântător
În părul tău să fie aşezat
Fiindcă oricât ai fi de răbdător
N-ai suporta să fie gâdilat.

Iar dacă în ureche s-ar afla
Ar fi o mare, mare nebunie
Căci ori de câte ori ai strănuta
Creierul tău ar fi în agonie.

[...] Citeşte tot

poezie de Jack Prelutsky, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva se stinge, dar floarea de lotus

Ceva se stinge, poate soarele, poate dragostea,
O flacără într-o lampă afumată,
Întunericul are braţe lipicioase,
Creierul meu aleargă – titirez pe masa lucioasă a contelui,
Nu mai bate inima pentru tine, aşa mi se pare,
Dar nici o flacără nu ajunge la stele,
Am văzut morminte care umblau pe stradă,
Aud un râs pe scări, o fi râsul iubitei?
O fată suavă se făcu otravă, ca-n basmele cu pogonici,
Pentru cei mici, erai bună, te-ai făcut mătrăgună,
Altfel e umbletul, portul,
Îmi duc în mine şi mortul.
******************************,
Floarea de lotus şi-a deschis petalele
De un alb orbitor,
La fel ca femeile care ştiu să iubească,
ştiu să respingă ura prostească,
ştiu să aducă alinare celor străbătuţi de curenţii reci
ai singurătăţii concrete,
floare de lotus, care zeiţă te-a plămădit din propria ei carnaţie?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a murit!

Viaţa îmi joacă tot felul de feste,
Şi-aruncă-n mine cu un zar măsluit
E clar, nici nu mai încape poveste,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Ce-mi era drag a călcat în picioare
Viaţa şi corbii-in stol nesfîrşit,
Nuqq am pe lumea asta1 nicio chemare
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Totul este trist şi totul este gol
De tata, un accident ne-a desparţit,
Iar mama zâcând fără viaţă-n formol,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Şi pe motanul meu drag, pe Buzdugan,
Frumos şi blând, scump şi prea iubit,
L-ai luat degrabă, precum un uragan,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dezrobit

M-am scuturat de lanţurile tale;
Ţi-erau vorbele otrăvuri letale,
M-am dezrobit brusc, nu mi-a fost uşor,
Era să mor, rănile încă dor!
Iubirea ta era un jug de soi,
Cât ţi-am fost prizonier, fără război,
Avidă de dragoste, ca de poame,
Tu-mi aruncai cât să nu mor de foame!
Inima mi-e meteorit arzând,
Căci n-ai ştiut să mi-o tratezi mai blând,
Spre minus infinit, cade haotic,
Va fi quasar în univers habotnic.
Mă scald în suferinţe şi lacrimi care ard,
Am vânătăi ce nu le ascunde niciun fard;
Destinul meu e ca şi timpul probabil,
Se-anunţă soare dar plouă implacabil!
Mi-ai fost stăpân, călău şi temnicer,
Nimic n-aş îndrăzni să îţi mai cer,
Cum aş putea să mai cred în minuni?
Şi pe creier mi-ai lăsat leziuni

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fosta iubire

Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aş vrea să-ţi cânt m-aş poticni afon
Ai fost o nebunie şi o rază
Rămâi un numar vechi de telefon.
Aş vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă fiinţa ta.
Mai vine cineva şi mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.
Cândva te presimţeam pe-o fâlfâire
Ştiam apropierea să ţi-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am ştire
Că-mi e aproape pasul tău îngust.
A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrejurul lunii rotunde

mi-am pus hainele de duminică şi
de dragoste, trupul să nu păţească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui
zâmbet incert,
înlăuntrul fiinţei.

îi căutam casă, dintre cele mai trainice,
singura cu acoperişul
întreg, după ce minciunile s-au retras,
mi-am închis pumnul, să nu existe regrete
când cineva drag dispare, iar cei rămaşi aleg să uite,
galbenul agresiv şi bolnăvicios din jurul lunii opuse,
infestate cu larve.

ne-am iubit cât alţii în ani,
mă simţeam dintr-odată schimbat
după săgeţile arzătoare din creier,
noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbinţeala trecerii sale.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satiră pentru un nesimţit

Şi cauţi cordăciuni în lumea largă,
N-a fost de-ajuns că m-ai avut pe mine...
Străbaţi în lung şi-n lat lumea pribeagă,
N-ai înţeles cum îţi era mai bine!

Şi cauţi ideal care expiră...
N-a fost suficient că eu eram!
Sufletu-ţi se stinge, dar respiră...
Trăieşti ca mort, dar eu îţi existam!

Când dai de greu, îţi aminteşti de mine...
Ştii cât de mult în inimă-i rănit!
În viaţă cauţi doar drumurile line,
Dar ce-i uşor, nu face fericit!

Şi lenea te doboară când te-atinge,
Acel moment în care să te zbaţi...
Îţi plouă peste creier şi îţi ninge,
Şi nu cauţi un drum ca să răzbaţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă apasă

Când multe mă apasă mai strâns ca într-un cleşte
Mai am neruşinarea de-a fi tot visător;
Neauzind iubirea ce nu se vestejeşte
Tăiatu-mi-aţi aripa să nu mai pot să zbor.

Cât încă mai răsare prin plopi luna amară
De doruri istovite fără de vreun folos
Voi mai lăsa ispite în inimă să-mi piară
Cât cântă ciocârlia atâta de duios!

Nu am aflat crezare la inime sărace,
Prea multă suferinţă călcat-au sub picior
C-un suflet, biet, pe tavă, nu au avut ce face
Şi viaţa mi-au topit-o necugetând să mor.

E tristă seara iară şi-ndeamnă către noapte,
Stau stele să răsară în luna lui cuptor,
Prin creier îmi aleargă străfulgerări de şoapte
Şi toate-s de iubire şi doruri ce mă dor.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!