Poezii despre empatie, pagina 4
Spune-mi cu cine trăiești, ca să-ți spun cine ești
Când stai cu hoți, înveți să furi,
Iar cu birjari, înveți să-njuri,
Cu cei nedrepți ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepți ‒ să fii om drept.
Cu-nșelători, înveți să-nșeli,
Cu scornitori, înveți scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.
Cu mincinoși, înveți să minți,
Să fii cuminte ‒ cu cuminți,
Cu cei scrântiți ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiți ‒ să fii tâmpit;
Cu tupeiști ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lui Dumnezeu îi place-o poveste frumoasă
N-a mai rămas nimic frumos pentru mine
Dincolo de ușa de la intrarea închisorii mele.
Nu era o șandrama izolată fonic în care aș fi putut să țip,
Nici un paradis sigur în care să fi putut proteja pe alții,
Pe cei care, simțind, erau vulnerabili la marea mea durere
Sau aveau o oarecare empatie pentru aparenta mea suferință.
Am avut nevoie de o Dragoste fără obligații contractuale.
Am avut nevoie de o dublă eclipsă, de lună și de soare,
De un potop care să-mi acopere și încețoșeze ochii miopi...
Ca să nu mai pot vedea ceea ce odată vedeam drept poezie.
Trăiești îndeajuns de mult și ajungi o boală a inimii.
Nu, n-am dorit să ajung acest bătrân fără dinți în gură,
Pe care cancerul l-a masacrat, apoi devorat pe de-a-întregul,
Până la ultima evidență rămasă, urma degetelor mele
Pe o cinzeacă goală și pe trăgaciul rece-al unei arme.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Empatie stradală
Într-o zi, de dimineață, pe la nouă fără zece,
L-auzeam, șoptind, săracul: "Nu mai trece, nu mai trece!"
-Of, ce-nseamnă o durere! Dar ce-o fi, ce-l doare, oare?
Stă pe scaun, poa' să aibă vreo durere de picioare,
Sau mai știi? la cap, se-ntâmplă, uneori, dureri, migrenă...
Când am eu, atunci mă scoate toată ziua de pe "scenă".
Dar îmi trece, pe când omul se tot vaită, nu scapă,
Și l-o ține cea durere până l-or băga în groapă.
Dar, de mă gândesc mai bine, nu-i așa bătrân, rezistă,
Chiar de stă în plină stradă și durerea lui persistă.
Poate este vreo femeie care n-o mai vrea să treacă
Pe la el, pe-aici, pe stradă, căci, de-l vede, i se-apleacă.
O fi altceva: stomacul, cu vreun ulcer, duodenul,
Nu mai pot, întreb și gata: "Cine nu mai trece?" "Trenul".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul meu
Cuvântul meu, în calma lui candoare,
Ca pe o clapă de pian străveche,
Îmi scrie-o partitură nepereche,
Ce-așteaptă o-nțeleaptă descifrare.
Cernitele consoane-s mult prea triste,
Dar din străfunduri izbândesc vocale,
Ce-nchină scrierii, de preț pocale,
Pentru-ntregiri de sens antagoniste.
Curg pașii lor pe palidele file
Și răsuflarea lor la viață-mbie.
Proorociri de antice sibile,
Le-au deslegat din corzi de apatie
Și azvârlind veșminte infertile,
S-au contopit în mări de empatie.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Need a hug?
Nu poți dezghioca
Sufletul unei femei
Ca și cum ai coji
O clementină parfumată.
Prin empatie însă,
Transpus într-un tablou de iarnă de sec.19,
Poți privi
Cum se condensează
aburii a două respirații
pe geam,
Fără a se lua la întrecere.
poezie de Traian Rotărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre empatie, adresa este: