empatie

Eu şi câteva ierni pictate ✍

Câteva ierni pictate cu dragoste,
câteva ierni de sentimente frapante.
Fire nostalgică, empatică şi caldă
visătoare incurabilă totodată.
Mă uit la fluturi, flori şi stele
Care-i diferenţa dintre ele?
Tăcerea mea vorbeşte...
Acum, de un dor nemărginit.
Ah, copilărie floarea mea de dor,
unde te-ai ascuns? În care colţişor?
Unde-i copilul de altădată?
Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată
cu praf de stele presărată...
Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,
te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri
n-am dat de tine nicăieri.
Dar, aud un murmurat,
vântul îmi şopteşte tainic:
"Copilul pe care-l cauţi nu e pierdut,
este adânc în sufletul tău ascuns!"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To let myself go

un oraş corupt de-atâta falsă strălucire un dj care mixează stările noastre / obsesiile
tulburările noastre obsesiv-compulsive / mecanic, fluid, computerele ne înregistrează gândurile / au murit oameni / a scris da, au murit atât de mulţi oameni din disperare
lanţurile care ne ţin legaţi au ruginit mă mişc înspre ieşirile teleghidate care ne sortează în buni şi răi trăieşte azi şi mâine vom mai vedea ce putem face / a scris computerul

ca si cum ar fi fost o fiinţă empatică / petrecem în cluburile de noapte până dimineaţa în timp ce afară se trage cu arme/ aceasta este infrastructura dar şi dinăuntru ne pândesc pericolele

un gând nu ne dă pace / cât de multe va trebui să jertfim pentru sănătatea noastră mintală mă desprind de fire şi păşesc pe betonul umed / în zori ceva imperceptibil îmi atenuează teama / teama că azi soarele ne va găsi întinşi morţi pe asfalt şi nimeni nu va mai fi care să ne facă contururile cu cretă albă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etaloane

îmi măsor înălţimea cu tristeţea
la fel
încap în aceleaşi haine
garderoba gri-şobolan mă dezarmează
telefonul fără fir al cazurilor de boală sună continuu
nu mai ies din mine
mă însingurez voit
închid toate partidele prin care m-am plimbat ca prin nişte ţări străine
cărora nu le cunosc limba şi nici obiceiurile
candidez la celulele mele pentru un loc însorit în care să observ cum se deschid magnolii
şi cum o pasăre căreia îi arde de glumă îmi trasează o aură deasupra capului
apoi bucata aceea de cer cade pe mine
mă umplu de albastru aşa cum mă umple sufletul tău dimineaţa când mă ademeneşti la o cafea cu vorbe bune şi aromă dulceagă

îmi măsor simţămintele faţă de cercul vicios cu un metru de tâmplărie amintire de la bunicul
în încercarea haioasă de a ţine la distanţă străinul pe care abia îl oberv cu dioptriile adăugate de milioanele de pixeli la pas prin faţă zilnic
nu mă mai tem de piticii pe creier ai nimănui îmi spun
şi-mi dezinfectez amintirile cu o substanţă înţepătoare

îmi măsor empatia cu dorul imobilizat la pat

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuşă fără albastru

Aş putea să scriu despre orice. cum au înflorit zarzării
şi cu atâta zarvă, eu pot legăna dragostea, ca pe un copil în scutece,
printre copaci înfloriţi,
desigur,
nu se va împotrivi nimeni
doar
lămpaşele
ne vor privi, curioase, pe străzi, când te voi găsi, şi când te-oi lua de mână-înăuntru.
lalelele sunt locurile pentru atingerea de primăvară.
dragostea miroase a lalele şi a mere foarte frumoase şi a îngheţată proaspătă de vanilie
grădina
e
acolo,
nu tace!
ne vor privi îngeri mărunţi, în picioruşele goale,
rochiile subţiri îmi vor îmbrăca o inimă şi jumătate,
noi avem încă o inimă, cu ochelari,
şi plină de
empatie.
ne este comună bătaia de inimă o vom umple cu sângele florilor

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţii se vor vii prin viii nevruţi morţi

Filozofie mortuară se etalează
Prin simplele exemple dinspre viaţă;
Fizicul trai se preschimbând în greaţă
La scurt timp... celor ce-n comun visează.

Inexorabilul nevrut se prevalează
De-un mix de trup şi suflet matematic,
Mister chimiotactic de-un empatic
Aievea explodat, ce-n hău reexplodează.

Sau e prea mult a spune o simpatie,
E îndeajuns o strânsă conivenţă
De-o viaţă, existenţă, interdependenţă
Cu moartea-n jur ce viaţă reînvie.

De câte ori nu ne-am pierdut în calcul
De timp între pieiri telegramatice,
Inexplicabile în legi axiomatice...
Nedepăşind un nevăzut, nesesizând exaltul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi parcă-am prevestit momentul, de ieri, cu lipsa mea de chef...

Azi, inima mi-a dat de veste că am supus-o la canoane
Nu am simţit-o cam demult ca şi cum nici n-o mai aveam
A stat cuminte, suportând din partea mea atâtea toane
Şi cum aveam o ne-mplinire, sau un necaz, în ea dădeam...

Nu că aş fi ales din mine, s-o pedepsesc pe ea din toate,
Ce-alcătuiesc adâncul vieţii din trupul meu ce-a mai rămas.
Dar, cine simte-ntâi durerea şi lacrimile înnodate,
Dacă nu ea, care aude amărăciunea fără glas?

Mi-a dat vreo două trei cuţite şi s-a oprit pentru o clipă,
A vrut să fugă pe trahee, ca să mai poată respira,
Că-n locul unde-şi avea cuibul se instalase-un un fel de frică
Şi sângele închis de valve, nici nu pleca, nici nu intra...

Am stat de ziduri rezemată, cu ceaţa grea pe ochi şi minte,
Nu mă gândeam decât la Cookie că se va pierde-n cartier.
Şi-atunci am înălţat spre cer la Dumnezeu o rugăminte,
Să aibă grijă s-o adopte un om de suflet, dacă pier...

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două lumi

Închid ochii şi mintea mă poartă
spre un punct fixat din inexistenţa
ce pare veşnicie, încet-încet înăuntrul meu
se instalează vidul şi mă eliberez de mine,
empatia îmi topeşte formele şi mă însufleţeşte în altceva.

Mă găsesc între două lumi diferite închipuite-n sfere,
una materială, luminoasă, plină de sens,
alta opac-străvezie, neînţeleasă.

Sferele se atrag sau se resping în funcţie de o putere
aflată în afara sistemului de referinţă.

Într-o parte se află increatul, informul,
în cealaltă parte desăvârşirea, precunoaşterea, clarviziunea.

Mă întreb unde sunt eu, punct de tangenţă, material,
variabil şi mobil, între naşterea şi moartea mea.

În mişcarea mea difuză deformez doar liniştea,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Drăguţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash memory

într-o pustietate ca în oricare colţ de lume
o fetiţă stătea pe marginea unei gârle
tristeţea i se accentua cu fiecare orăcăit de broască
ce imprima orelor un curs lasciv
o tărăgănare nevrotică
mirosea a mlaştină şi a verdeaţă umedă
iar pe celălalt mal se putea admira fără emoţie
risipirea unei turme de oi
ca o halucinaţie generată de sunetul talăngii
desfigurând calmitatea locului

în acelaşi segment temporal
se întâmplau prea multe lucruri
pentru a fi nevoie să fie judecate
sau cel puţin contabilizate
nu mai era necesar să le cunoşti
intuind doar că ele oricum se petrec
indiferent de felul în care îţi mişti buzele
dacă te uiţi prea concentrat în soare
sau de altă opţiune interesantă

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două lumi

Închid ochii şi mintea mă poartă
spre un punct fixat
din inexistenţa
ce pare veşnicie,
încet-încet înăuntru meu
se instalează vidul
şi mă eliberez de mine,
empatia îmi topeşte formele
şi mă însufleţeşte în altceva.
Mă găsesc între două lumi diferite
închipuite-n sfere,
una materială, luminoasă, plină de sens,
alta opac-străvezie, neînţeleasă.
Sferele se atrag sau se resping
în funcţie de o putere
aflată în afara sistemului de referinţă.
Într-o parte se află increatul, informul,
în cealaltă parte desăvârşirea,
precunoaşterea, clarviziunea.
Mă întreb unde sunt eu,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Drăguţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O seară de toamnă

Satul brun. Un întuneric se arată
Des pe ziduri, ce stau în toamnă,
Arătări: bărbaţi femei, a morţii doamnă
În reci odăi un pat le-aşterne mirată.

Aici se joacă prunci. Umbre grele se întind
Peste bălegar. Servitoarele-s pe ducă
Prin umeziri albastre şi apoi apucă
Să vadă împlinirea clopotelor pălind.

Petru cei singuri e o crâşmă-n drum;
Înconjurată de negre arcade,
Plină de argintiul fum de ţigări.

Dar permanent e propriul negru-n fum.
Beţivul sub a arcadelor umbră şade
Uitându-se după plecatele păsări.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!