Poezii despre prăpăstii și timp, pagina 4
Devenire
Din pătrate de gând și din zel,
Am ridicat piramide până la cer.
Din căderi și abis,
Am clădit paradis.
Din cenușă și fum,
Am plămădit un parfum.
Din atomi de speranță sădiți,
Am cules orizonturi și biți.
Din margini de timp și din dor,
Mi-am creat viitor.
Pe umerii fervorii m-am înălțat,
Și din galbenul tern și imund,
Am schițat
Un azur de trăiri pe pământ.
poezie de Gheorghe Alionte (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Drumețul
Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,
Unde în tonuri argintii se înalță plopul,
Stele și pietre sunt.
Adormit se arcuiește puntea peste viitură,
Un chip mort însoțește pruncul,
Secera lunii în prăpastia roz.
Departe păstori proslăvind. În roca veche
Privește dintr-un ochi cristalin o broască,
Se trezește înfloritul vânt, trilurile a morților aievea
Și pașii înverzesc în liniștita pădure.
Asta amintește de pom și animal. Domoale trepte de mușchi;
Și luna,
Lucește scufundată în triste ape.
Revine iar și umblă pe meleaguri verzi,
Se leagănă pe gondole negre prin orașul în ruină.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solilocvii
Se coboară ciutura-n ape
stârnește ecourile
se ridică luna din munți
descoperă hăurile.
***
Când frunzele valsau furiș
prin lumină
iar razele băteau pieziș
prin frunziș.
***
Când stropi de ploaie prelingeau
pe trunchiuri verzi
seva copacilor ce ard
prin livezi.
***
[...] Citește tot
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt mai mult...
Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin.
Surâde și cade. Și altele vin.
Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng
ce coasa îl taie și furcile-l strâng.
Țărâna rămâne și uită de el.
Și alt fir se-nalță și cade la fel.
Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis.
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu.
Pe fruntea mea însă e scris: Dumnezeu!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea în furtună
Gândurile mele
călătoresc pe valuri
și aud cum strigă marea
în brațele furtunii.
Încerc să mângâi vântul
cu privirile,
cu vorbe de dragoste,
cu sufletul bun,
dar furtuna nu se oprește.
Îmi trăiesc singurătatea,
devorată de zgomote,
că pot atinge abisul
cu degetele.
Răsare Luna
și aduce refluxul,
ce împinge spre mal
neliniștea mea.
Pe nisipul fierbinte,
urme de mare
căutând pacea...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crai nou
Crai nou se tot ivește pe codri și genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,
Când s-a culcat, și timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.
El s-a culcat, și, iată de când nu s-a răspuns,
La subțioară iarbă și mie mi-a ajuns!
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi crește iarba, ea suie și mai sus!
Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelion
iarna are frisoane,
termometru se adâncește în abis,
n-am antibiotic,
și geme
și plânge,
iar soarele este prins
în cerc de nori,
viforul strânge în corset
luni trase prin anotimp,
țurțurii mușcă din brazi
în cercuri care desenează
sănii albastre dansând
cu girofarul aprins
la trecerea dintre ani....
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare viața
Mă doare viața, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,
Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,
Mă doare tăcerea
Mă doare și visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...
poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dor
Dorul
OlimpieiOctavia
Dorul
e fereastra cenușie,
în zori,
spectralizând
maligna, saturata-mi
de dor
insomnie;
dorul
sunt orele zilei,
tânjind, ofilite,
lunecând,
așternându-se,
ca niște thanatice
flori,
lângă urna ta cu cenușă,
în inima mea,
în inima
ce-a devenit,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Națiunea" din București, 17 februarie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod peste suflet
Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.
Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prăpăstii și timp, adresa este: