Poezii despre radio și timp, pagina 4
Ieri a plouat cu elefanți
Ieri, la tine a fost furtună și pe dinafară și dinăuntru.
Deasupra ta s-au adunat nori cenușii și a plouat din ei cu elefanți, tot cenușii.
Au căzut din cer peste tine și peste gândurile tale și le-a făcut muci.
Tu teai supărat pe elefanți, dar n-au nici o vină.
I-a luat și pe ei vântul pe sus și i-a parașutat în mintea ta.
Au nimerit în povestea asta, nu din voia lor.
Cădeau săracii de la înălțime cu fundul în gândurile tale profunde și ascuțite.
Unii nu se mai ridicau deloc.
Alții se sculau cu fundul zdrobit, urlând de durere și alergau disperați în toate direcțiile pe la tine prin cap, până au dărâmat tot.
Te-au ciuruit. N-a mai ramas neuron pe neuron.
Dar, ca după fiecare furtună, acum e soare.
Poți să te apuci să reconstruiești. O să-ți ia ceva timp.
O gândire relxată, calată pe activități domestice ar fi mai potrivită.
Fără idei profunde și chestii ascuțite, care să le rupă fundul la elefanți.
Există reviste, există radio, există TV, ai de unde alege. În fond, ai atâta cacao în jurul tău.
Și poate, următoarea furtună nu va mai fi daună totală.
poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul spectacol
soarele era negru și pătat
așa l-a văzut un pictor chior
vizionar al clipelor furate
pe scenă, doi actori ratați
de mulțimi aplaudați
pe sezlonguri rupte, trupuri dezbrăcate
pe mese murdare
sticle goale sau sparte
în jur, carne și circ
pustiu în mine
s-a rupt o lacrimă și a plâns
nu, nu țip, nu înjur, doar vă conjur
opriți-vă, oameni nebuni și beți...
totul e îmbrăcat în forme deformate, prost regizate
vorbim din gură în gură
mai mult din gură
cu amabilități de prost gust
speriat, mă ascund în tenebrele lumii
printre stele rătăcite și vise ucise
în mersul alienat al unui tren deraiat
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrusul sau cât de bine îmi este în moartea altuia
un funcționar de la ministerul haihui
mi-a pus ștampila cum că sunt bolnav
de o boală incurabilă
de fapt bolile mele erau mult mai multe
cum ar fi lenea beția trufia minciuna
visarea pentru mine era așa mai mult de amorul artei
luam poziția necesară
și-mi pierdeam privirea pe tot felul de pereți
până mă usturau ochii de atâta nemișcare
ori îi rostogoleam în orbite până când universul devenea
cu josul în sus
gândurile mă cutreierau ca niște gloanțe de aer
după reguli numai de ele știute
mai eram cotropit și de îngerii de fum din taverne
nu râde iubito
de atunci mă chinui să-i demonstrez
funcționarului că a avut dreptate dar nu-l găsesc
i s-a pus și lui ștampila bolnav,
bolnav de o altă boală incurabilă mai cu ștaif
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O baladă modernă a morții cerșetorului de sub pod
noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele orașului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp
în cârciuma din gang fumul de țigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,
deasupra puținilor clienți rămași
vocile tari și răgușite umpleau aerul călduț,
plin de un miros greu de transpirație
la o masă șubredă, un cerșetor își calcula, ușor amețit, gurile de vodcă rămase în pahar
și asculta cu atenție o poveste porcoasă spusă lângă el
care nu se mai sfârșea
cerșetorul termină ultima sorbitură
după care cerși de la o masă vecină cinșpe mii pentru încă o vodcă ieftină
despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului
din fecale macerate de om
o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghițitură prelungă
se închise la toți nasturii paltonului său ros până la căptușeală
își aprinse o țigară
[...] Citește tot
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva armata
în armată am debutat
la gazeta de perete
a garnizoanei,
evenimentele regimentului nostru
le comentam pe tăcute
noaptea sub păturile
pe care le legam de grumazul nopții cu sârme
să nu ni le fure gradații
învestiți cu ordinea cuvintelor și precizia tăcerii,
ne transformam în licurici
să alergăm gândurile
de parcă am fi căutat să prindem posturi străine
înarmați cu galenă și sârmă ca antenă,
cel mai răsfățat post cerut era postul santinelei unu,
la miezul nopții ascultam metronom la radio europa liberă
înroșiți de emoții ca în fața unei mari dileme
oare ne toarnă cineva,
dimineața ne legănam
ca sălciile, bătuți de vânt prin arături
tușeam ca anemonele lui luchian nădușiți de speranțe, transpirați
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul de întâlnire
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte;
Erau acolo două scaune și două pahare-alăturate,
Și doi oameni c-un singur puls, intens foarte,
(Cineva a oprit scările rulante):
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte,
Și ei nu erau nici jos, nici sus;
Muzica nu s-a oprit, continua,
Curgea prin iarbă ca un râu, maroniu clar inclus,
Cu toate că se-aflau într-o cafenea
Și ei nu erau nici jos, nici sus.
În aer clopoțelul a rămas tăcut
Păstrându-și echilibrul inversat
Între un clanc și-alt clanc al florii,
Caliciu-n bronz mut, de-un galben mat:
În aer clopoțelul a rămas tăcut.
Cămilele au traversat miile de mile de nisip
Care se-întindeau între farfurii și cești;
[...] Citește tot
poezie de Louis MacNiece,1907-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clișee adunate
ea spunea că
soare pot să găsesc
și într-un bec de lanternă
sau
într-un cocktail cu ou
în acele momente
chiar atunci
mona lisa
avea un zâmbet mai așa
oamenii parcă joacă maroco
când se îmbrățișează
le auzi liniștea mâinilor
continua ea acest
dialog oarecum
făcea planuri
să vorbim în același timp
să trăim instantaneu
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era timpul florilor
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate și reprezentanțe
iar azi, pe șoseaua dorințelor mele
îți trimiți ochii albaștri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzișul roz de castani.
ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliții tăi mă fotografiază în mii de poziții, îmi spionează secreția insulinei
iau interviuri până și trusei mele de bărbierit
și îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivățul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, până și șoferului tău mă adresez cu efendi
până și lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, gulerașului tău cu dantelă
îi croiesc și agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătrați de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoțește...
parcă ești un păun, cu bucureștiul înfoiat în spatele tău.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Evoluție în timp
Cei din epoca de piatră
făceau secure din piatră.
Cei din epoca de fier,
din fier făceau giuvaier.
Când au mai evoluat
apa caldă-au inventat.
Au început altă etapă
cu aburul produs de apă.
Devin savanți. Bată-i vina!
Au descoperit mașina.
Mașina locomotivă
și mașina productivă.
Cu ea produc alte mașini
pentru anii care vin.
Cu apa rece din natură
produc curent și căldură.
Produc pentru viitor
radio, televizor,
tabletă, telefon mobil,
dinamită, proiectil...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit!
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit,
Cu mușchi de fier, cu palme cât lopata,
Ce vă făcuse munca - și armata -
Cu piept bombat și spate dăltuit!
Volubili, puși pe glume și smintiți,
Mușcați cu ironia pân' la sânge...
O, ce vă mai plăcea pe-atunci a strânge
Femeile în brațe! V-amintiți?
De pildă, Noni... Noni ce părea
Neptun abia ieșit din spuma mării,
Ce meșter, Doamne-n arta acostării,
Un ceas nu am putut a-i rezista.
Vai, ce-a ajuns! Din câte-am auzit,
A strâns o sută patruzeci de kile,
Se mișcă greu, mănâncă doar pastile
Și e confuz, peltic și bâlbâit.
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre radio și timp, adresa este: