revoltă

* * *

în carnea lui azi e totul
s-ar putea ca mâine să fie sfâşiat
de vreun gând
revoltat
fă bine şi dă-i acestuia
plenitudine
carnea lui azi e fragedă
până când
timpul nu-i va schimba
culoarea şi gustul
opreşte-l pe azi să devină
mâine

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat

Am învăţat că lacrimile te înalţă
După ce seacă ochii de oftat
Că-n moartea inimii există viaţă
Şi poţi urca deşi-ai îngenuncheat.

Am învăţat că, în răceala lumii,
Există raze care stau ascunse
Şi că-n revolta pe care-o au unii
Se-ascund de fapt braţele lor plânse.

Am învăţat că nici o fiinţă
Nu poate să răzbească spre lumină
De nu-şi păstrează dramul de credinţă
Ca s-o aline când nimic n-alină.

Am învăţat că, fiind sărman,
Un om se poate lesne-mbogăţi
Şi să-şi sporească averea an de an
Dacă învaţă verbu' "a dărui".

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă;
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat:
Aşa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce?
De ce ma musti tu viata
De pe pamant?
Pentru ca apoi sa ma scuipi
Inapoi
Intr-un regret de salcii…
De ce nu sunt decat
un reflex
al lacrimilor care intr-un tarziu
vor intalni pamantul
odata cu mine?
De ce nu-mi recunosc pasii
Salbatici
Atunci cand ma intorc in mine
De o revolta dureroasa
A propriilor ganduri?
De ce doar tu ramai
Copila
Iar eu imi propun
Schimbari de ritm

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Roditis
Adăugat de Serbana Isariovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tunelul

Mai construim noi mult acest tunel,
În care ne-afundăm de generaţii?
Există ceva dincolo de el,
Există, dincolo de hrube, spaţii?

S-aude, în afară, ce vibraţii
Fac icnetele noastre, de oţel?
Mâncăm pământ şi respirăm în raţii:
Economii-n plămâni, şi-n muşchi cârcel.

Dar orice întrebare-i sigilată.
Şi când un revoltat sigiliul rupe,
Sar inşi să-l bată, gura să-i astupe.

Şi, totuşi, unde duceţi astă gloată?
Cu sânge, printre buzele cusute,
Întreabă limba nedisciplinată.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat.

Asa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iluzia

Se cuibăreşte-n tine iluzia
ca o beznă trucată
ademenind.
Miresme uitate, preumblă
prin florile de gheaţă
năucindu-mi dorul.

De ce cu revoltă mereu
îţi scriu numele
în apa oglinzii vălurind?

În înserare,
uitat e gândul
ce mi te poate naşte.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ş sfarme, să-l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi...

poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnica problemă, pâinea

Aroma pâinii circulă prin târg
Între sărăcii şi disperare
Gulerele albe depun sârg
În ceremonii de consacrare

Şi de la sămânţă la recoltă
Totul parcă s-a mişcat din locuri
Bântuie cu izuri de revoltă
Nave fără mărfuri, între docuri;

Creşte preţul la legume, praz
Ce-ai să faci cu-atâta penurie
Între agonie şi extaz,
La ora mesei în bucătărie?

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!