tristeţe şi visare

* * *

Tânăr sunt şi de viaţă sunt plin,
Mistuit de privelişti şi dor.
Înverzesc şi spre tine-mi înclin
Ramul meu de arţar, foşnitor.
Când de vânt mă-nfior legănat,
Rugăciuni îţi şoptesc, ca să vii.
Pe obrazu-mi spre cer înălţat
Lacrimi mici şiroiesc bucurii.
Te aştept sub umbrarul meu des,
Iar tu vii şi tristeţii mă smulgi
Şi cu verde podoabă-ţi veghez
Gândul bun şi visările dulci.
Îţi şoptesc visul meu de arţar
Şi îţi cânt din lăute de foi
Până când stele-n boltă răsar...
Numai tu. Numai eu. Numai noi.

poezie clasică de Aleksandr Blok (13 iulie 1902), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unda spumă

Unda spumă, vântul trece
Cu suflarea-i rece
Peste marea ce suspina
Tristă, dar senină.

Cum nu-s vântul ce aleargă
Pe oglinda largă,
Luciul apei de-1 încruntă
Cu undă măruntă?

Căci aş trece suvenire
Blândă de iubire,
Peste-o mare de misteruri
Ce coprinde ceruri,

Printre visele amare
A copilei care
O ador, o cânt cum cântâ
Harfa pe o sântă.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poezie

Sunt înger frânt
cu aripi rupte
trist în al său cânt
rătăcind prin zile
abrupte.

Sunt vânt pribeag
cu doruri multe
uitând de el, de drag
doar cu vise pierdute.

Sunt doar...
un vânt pribeag.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copac

Mi-am întins rădăcinile pe sub pământ
Ca să se prindă de mâini cu ale tale.
Voiam să îţi dăruiesc bucurie şi sevă,
Ca să îţi scoţi coroana superbă din penumbra în care se afla.

Tu, însă, îmi căutai rădăcinile doar în vis.
Cănd te trezeai, te lăsai devorat de cioturi seci.
Te-ai încăpăţânat să rămâi trist
Şi să mă laşi tristă.

poezie de Andra Constantinescu (6 septembrie 2021)
Adăugat de Andra Constantinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţile lunii [Tristesses de la lune]

E seară şi luna visează în tihnă
Precum o frumoasă pe perne întinsă,
Ce mângăie tandru, în clipe de-odihnă,
A sânilor formă cu mâna-i distinsă.

Pe dosul cascadei de fină mătase
Murind, în leşinuri adânci, funerare,
Îşi plimbă privirea pe vise lăptoase
Ce urcă-n azur ca o gingaşă floare.

Şi când pe Pământ, în langoarea-i nespusă,
Ea lasă să-i cadă o lacrimă-ascunsă,
Un pios de poet, fără somn şi rebel,

Prinde lacrima-n palmă, cu chipul ei pal,
Irizată ca bobul de piatră de-opal
Şi de soare-o ascunde în suflet la el.

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, floarea soarelui

O, floarea soarelui, mereu sub a vremii osândă,
Numărând paşii soarelui, adunând lumină,
Năzuind pururi spre-o climă mai dulce şi mai blândă
Unde calea drumeţului trudit se termină,

Spre ţara unde tineri consumaţi de neîmpliniri
Şi clorotice fecioare învelite-n nea
Se ridică din triste morminte mirese şi miri –
Iar tu, floare a soarelui, te visezi stea.

poezie clasică de William Blake (1794), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

o lacrimă

Din lacrimă de dor se naşte primăvara,
din vise verzi mai înfloreşte încă floarea,
din albe fire-adânc ţi se arată
că-n viaţă doar vei trece
şi meriţi înc-o soartă.

De inima-n suspine,
nicicând să te-apropii
căci floarea din retină
nici ea nu-şi ştie sorţii.

Tristeţea pân-la stele
e o lacrimă ce doare
şi visul e dorinţă.
Nu plânge niciodată.
Durerea e făgăduinţă.
Veni-va iar o vreme
când vei simţi căinţa...

Ȋn palme-ţi va rămâne

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Toamnă. Sezonul ploilor.
Au ruginit crinii grilajului
pe balconul de lemn se dezbracă iedera.
Soarele sfinţeşte arborii,
toată frunza o icoană vie.

Vilă îngustă cu balcon de lemn,
vilă a tristeţilor elegante,
a sosit toamna sezonul ploilor,
se-ncheagă pe ape trenţele verilor,
lebede trec pe sângele viselor.

Iată un docar pe nisipul palid,
vine o doamnă cu ochii de toamnă,
vine un început de roman.

poezie celebră de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţuri

Nu pot pleca, nu pot rămâne,
Povestea e ca o târzie toamnă.
Trist e surâsul care s-a milostivit
Şoapta destinului s-o cuminţească.

Noi ducem visul nostru ca pe-un mort
Ascuns de flori şi nevegheat de nimeni,
Pe care-am vrea să-l ştim doar adormit,
Şi nu aprindem nici lumini
Şi nu ne-ncumetăm să-l plângem.

poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemnul autoportretului

Tinereţe floare rară,
Nu mă părăsi-ntr-o doară!
Că ţi-oi da tot ce îi vrea
Dansul şi inima mea...

Tinereţe floare tristă,
Hai mă scrie pe revistă!
Că ţi-oi da tot ce îi cere
Nopţi cu vise, dor şi jele...

poezie de Liviu Reti (13 decembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!